“Jazzul este singura muzică în care aceeaşi notă poate fi cântată seară de seară, dar diferit de fiecare dată”. (Ornette Coleman)
”Jazz-ul este ca si o gaura neagra, asteapta rabdator pana cand un muzician eroic ia controlul asupra spatiului si asupra timpului.” (Chris Griffin)
”Jazz-ul este sentiment, mai mult decat orice altceva. Nu este muzica, este un limbaj…” (Enos Payne)
Azi e… Ziua lui. Sa-l ascultam, sa-l fredonam si sa intelegem… cat de multi l putem iubi. Este in fiecare din noi, cu fiece nota, cu fiece respiratie, cu un cuvant de iubire, de dor, cu aripa unui vis, intr-o imbratisare si chair intr-un gest copilaresc. Sa il iubim asa cum e… „o imperfectiune perfecta”!
Ziua internațională a jazzului se aniversează la 30 aprilie și isi propune sa reuneasca comunități, școli, artiști, istorici, academicieni și pasionați din lumea jazzului din toate colțurile lumii pentru a crea un dialog universal a păcii, al respectului între culturi și al înțelegerii. Sarbatoarea reprezintă și un prilej de a ne informa despre arta jazzului, pentru a cunoaște rădăcinile sale și influențele care l-au îmbogățit., pentru a respecta artistii care promoveaza prin arta lor acest “ceva unic” ce porat numele JAZZ.
În 2015, Ziua internațională a jazzului a marcat 70 de ani de la constituirea Conferinței Generale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), printr-un concert organizat la Paris. „All-Star Global Concert” a reunitatunci artiști de renume internațional din lumea jazzului, precum John Beasley, A Bu, Antonio Farao, Herbie Hancock, Till Bronner, Ibrahim Maalouf, Hugh Masekela Claudio Roditi, Dee Dee Bridgewater, Al Jarreau, Rudy Pérez, Dianne Reeves, Igor Butman, Ravi Coltrane, Femi Kuti, Guillaume Perret, Wayne Shorter, James Genus, Marcus Miller, Lee Ritenour, Terri Lyne Carrington, Grégoire Maret.
Demn de precizat, in noiembrie 2011, UNESCO a proclamat data de 30 aprilie Ziua internațională a Jazz-ului. Muzica, de-a lungul veacurilor, s-a dovedit a fi un instrument puternic de comunicare. Atunci când ea izvorăște din fuziunea mai multor culturi diferite și creează o expresie armonioasă, care vorbește despre ele, devine desăvârșită. Jazzul se încadrează perfect în această categorie. Este un stil unic de muzică, care își are originea în sudul Statelor Unite, cu rădăcini și în tradițiile muzicale africane și cu influențe europene. El a devenit o formă de artă internațională, care evoluează continuu, traversând globul, inspirându-se din muzica țărilor și regiunilor pe care le străbate.
Jazz-ul este un stil de muzica aparut la începutul secolului al XX-lea în statele sudice ale Statelor Unite, având provenienta în melodiile populatiei de culoare, urmasa a sclavilor de origine africana. În muzica de jazz se recunosc în special tonalitati de blues si ragtime, la care se adauga si elemente ale muzicii europene. Mai târziu au fost preluate ritmuri ale muzicii latino-americane. Jazz-ul este considerat prima si, pâna acum, unica forma de manifestare artistica din istoria culturii care s-a dezvoltat în Lumea Noua.
Desi de data relativ recenta, originea si semnificatia initiala a cuvântului „jazz” (la început pronuntat jass) este controversata. O ipoteza ar fi înrudirea fonetica cu expresia „chasse-beau”, o figura de dans din Luisiana, cândva colonie franceza. Altii cred ca ar deriva din cuvântul Jézabel, numele unei prostituate din New Orleans, în ortografie americana „Jazz-Bel”. În jargonul populatiei locale cuvintele jasm sau gism înseamna rapiditate si energie, au însa si o semnificatie erotica. În 1917, formatia Original Dixieland Jazz Band a avut mult succes la „New York Columbus Circle”, si cuvântul „jazz” a intrat în vocabularul curent, desi aparuse deja cu referire la muzica în 1913 într-un ziar din San Francisco, fara sa fi avut un deosebit ecou.
