La 2 februarie 1866 a fost zi de mare sărbătoare pentru școala din TILIȘCA.
Sfințită de Mitropolitul Andrei, baron de Șaguna, edificiul școlar s-a predat destinației sale publice.
Presa sibiană a publicat cu această ocazie articole pline de elogii la adresa tilișcanilor care, din nimic, doar folosind resursele locale, stropite, însă, de ei cu multă sudoare, s-au constituit în exemplu de mare laudă, demn de urmat și de alte comunități lipsite de școli.
Noul local, cu parter și etaj, avea patru clase.
Școala era întreținută de către comunitatea ortodoxă locală. Până în 1868 salariile învățătorilor, materialele didactice, cărțile pentru bibliotecă, iluminatul, încălzirea și întreținerea localului erau asigurate din veniturile comunei. De la acel an, conducerea comunei a cedat școlii jumătate din venitul pe drepturile de cârciumărit care, spre anul 1890, ajungeau la 2600 de coroane pe an.
Încă de la începuturi, cei care s-au ocupat de educarea și instruirea copiilor care ,,umblau” la școala din Tilișca au pus tot sufletul și puterea lor pentru bunul mers al învățăturii, astfel după 1850, această școală și-a căpătat o anumită faimă în întreg ținutul Sibiului și nu numai. Dintr-un document al vremii ce se găsește în arhiva școlii, aflăm că în perioada anilor 1854-1869, aici au învățat 25 de copii proveniți din alte sate.
…Sunt acestea doar câteva frânturi scrise de Ioan Paltineanu în ,,Tilișca-Monografie”, o lucrare de certă valoare documentară care iată, ne dă azi prileju să spunem, împreună cu bunii gospodari ai satului și cu vrednicii prunci și dascăli, LA MULȚI ANI școlii din Tilișca, un lăcaș cu așa demnă tradiție!
