No, apoi, nu dați buzna afară din sărbători, că la noi nu s-or gătat! Mai îs!!! LOLELE, de toate vărstele, voia bună, gogoșile pufoase și îmbietoare, costumele pitorești pregătite dinainte, oamenii faini și veseli… pun de-nving gerul ori ninsoarea și țes sărbătoarea la hotarul lui ianuarie cu februarie. Așa cum li-i tradiția de câteva sute de ani.
Obiceiul Lolelor din Agnita, atestat în anul 1689, este strâns legat de ritualul înmânării lăzii de breaslă noului staroste. Lolele, personaje mascate şi gălăgioase aveau rolul de a proteja alaiul breslaşilor, dar şi de a alunga iarna grea şi spiritele rele. În anul 1911 a fost organizată prima paradă comună a breslelor.
”Fuga Lolelor” sau mai scurt ”Lolele”, este un obicei săsesc foarte vechi legat de orașul Agnita, dar și de un episod al istoriei acestuia. Legenda sărbătorii ne duce în timp până în Evul Mediu, când Agnita se afla sub asediul tătarilor, sau al turcilor. Agnițenii au scăpat grație tinerei Ursula, care s-a deghizat și i-a alungat pe invadatori, făcând diferite zgomote. De atunci se sărbătorește ziua Ursulei (“Urzelntag”– o posibilă rădăcină a denumirii săsești a sărbătorii, “Die Urzeln”).
Şi în limba română denumirea are origini nesigure. O sursă aminteşte momentele în care anumiți participanți la paradă se mai îmbătau, iar românii ziceau că s-au făcut ca o lolă (ţaţă). Potrivit muzeografului Camelia Ştefan (CNM ASTRA), denumirea românească provine tot din dialectul săsesc, din „lallen”, a se bâlbâi, referire la modul în care mai poţi vorbi sub mască.
Sursa foto: www.facebook.com/Lole-Agnita-153635648003361/