E CLAR: numai cine nu vrea nu vede cum se tes povestile la Sibiu. A fost odata ca niciodata, un oras frumos cu oameni frumosi. Si azi, chiar si cand toamna rugineste orasul, batranii se-nhama la crosetat povesti. Nu le-ar sta mainile in loc… in vreme ce amintirile si dorurile prind glas si dau povata, ba mai fac amiezile si serile frumoase copiilor si nepotilor, cum au apucat si ei de la ai lor.
Si, uite-asa, orasul traieste toamna pe unda vorbelor frumoase, prin simfonia frunzelor din parc, asortata cu armonia vechilor ziduri, prin pasii celor doritori sa se imbete de frumos, prin razele ce fac si desfac lumi intr-un Sibiu de poveste… ca aici, orice anotimp e mai frumos, orice cuvant se face poveste, orice zid pastreaza o istorie, orice om stie a-si darui inima…
Iata doua instantanee, la Sibiu. Doua imagini: o poveste, o mie… Si cate… radacini!
Sursa foto: Cth Photography
