In popor lunii MAI i se mai spune şi florar, frunzar, prata sau luna ierburilor.
Folcloristii spun ca sunt foarte interesante, în acest sens, practicile agricole ale acestei luni şi obligaţiile pe care le au oamenii faţă de natură. In vechile calendare sau cărţi populare ale românilor, date astăzi uitării, gasim cateva sfaturi si traditii:
* În mai se seamănă a doua oară in, ca oamenii să fie siguri că, din două semănături, cel puţin una va fi rodnică.
* Cânepa se seamănă întotdeauna după 13 mai, hrişca în preajma datei de 19, tot cam pe atunci şi meiul. Aceste date sunt probabil legate de calendarul agricol pe stil vechi, data de 13 corespunzând, în stilul nou, zilei de 1 mai din stilul vechi.
* Acum se tund pomii deoarece, frunza fiind ieşită bine, se văd crengile care sunt uscate sau deja năpădite de gândaci sau omizi; acum se proptesc cu pari pomii tineri, acum se taie crengile de salcie. Altoii se udă cât mai des şi, la cei prinşi, se slăbeşte puţin legătura. Pe timp liniştit de afumă pomii năpădiţi de omizi, folosind pucioasă presărată pe jeratic.
* În luna mai se seamănă ridichile de lună, castraveţii, fasolea şi cicoarea.
* Cucuruzul (porumbul) se sapă când e în patru frunze. Ziua de Armindeni este ultima în care se mai poate semăna, dacă până acum el nu a fost semănat deloc.
* Lucerna se coseşte înainte de înflorire, dar mai de sus, ca să nu se piardă prea mut din ea.
* De la cartofii vechi care se dau la animale, trebuie îndepărtat colţul care a dat din ei, fiindcă este otrăvitor.
Se spune că roua de seară şi răcoarea lunii mai prind bine fânului, iar luna este bună pentru a se bea pelin. În unele locuri chiar se practică spălatul cu rouă, ca formă de purificare şi întinerire a fiinţei, iar în alte locuri se consideră că spălatul cu rouă fereşte de friguri. În ceea ce priveşte pelinul, avem de-a face cu o formă de terapeutică populară, deoarece, primăvara, ficatul se încarcă energetic cu energii benefice din Macrocosm. Pe de altă parte, pelinul are proprietăţi terapeutice purificatoare certe, acţionând benefic atât la nivelul organelor-pereche ficat-vezică biliară, dar şi la nivelul sângelui. Pelinul se mai poartă în sân, la brâu, sau legat la cofele cu apă.
O sărbătoare foarte importantă a lunii mai este Armindenul (începătorul verii). Porţile se împodobesc cu verdeaţă, iar creanga de armindeni este păstrată uneori până la începutul secerişului, ambele acţiuni simbolizând atât triumful renaşterii naturii în toată splendoarea sa vitală, dar şi triumful fertilităţii manifestat în rodirea spornică a pământului. Creanga de armindeni se foloseşte la arderea cuptorului în care se va coace pâinea nouă, imediat după seceriş.
Denumirea de armindeni se pare că vine de la Armin, Irmin den – ziua profetului Irimia, care aduce rodul şi belşugul, şi ţine casele îndestulate şi pline cu bunătăţi. Oamenii se strâng şi petrec împreună Armindenul sau Maiul, ca să fie veseli şi sănătoşi peste an.
Asa cum aflam de la dna Carmina Maior, muzeograf la CNM ASTRA, 1 Mai este ziua de ARMINDENI, ZIUA PELINULUI. Se serbează pentru odihna pământului, ca să rodească, să nu bată grindina, să nu fie dăunători, să fie vitele sănătoase, vinul bun, oamenii sănătoşi) prin petreceri la iarbă verde unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin. Dimineaţa oamenii se spală cu rouă (de sănătate).
se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug (se ard în primul cuptor de pâine din grâu nou); la casele cu fete se pun puieţi de mesteceni în faţa porţii.
De Armindeni nu se înjugă vitele, nu se lucrează la câmp că recolta va fi distrusă de grindină (se seamănă totuşi fasole, pepeni, castraveţi care vor fi feriţi de viermi).
se ţine pentru trai bun în familie, protecţia recoltelor (mai ales porumbul).
Pe 2 mai, “e ziua schioapa”. Băutul Mărţişorului”:fetele cumpără vin din banul de argint de mărţişor pentru a fi frumoase.
De asemenea, prima marti din luna este “Martea manioasa, Ropotinul Ţestelor”.
Traditia spune ca se lucrează câte ceva, ca să fie spor la acel lucru şi belşug; până la prânz; se pun castraveţi, pepeni. Femeile nu lucrează la campsau la curatenie, dar fac ţesturi şi petrec.
Prima joi e Joia Manioasa- CALOIANU, PAPARUDELE. Se ţine ca apărare de farmece, ca să plouă la timp. Obiceiuri: Caloianu, Paparudele pentru a asigura ploaie pentru recolte.
Tot in luna mai este ISPASUL- PAŞTELE CAILOR; ZIUA EROILOR; (Înălţarea Domnului).
Se ţine de teama grindinei, lupilor, accidentelor; se fac slujbe cu botez afară pentru belşugul holdelor; oamenii se salută cu “Hristos s-a înălţat”, ”Adevărat s-a înălţat”.
oamenii sunt veseli, se bat cu leuştean şi-l poartă la brâu, să fie apăraţi de strigoi.
nu se dă din casă foc, sare; nu se mai seamănă că nu rodeşte. Se pun în casă şi la poartă frunze verzi care vor fi bune de leac.
Acum se dau pomeni (azimă caldă, ceapă verde, rachiu); “sufletele străbunilor pleacă spre cer”; femeile dau lapte cu păsat; ciobanii primesc un caş şi uneori un miel.
încep să se taie mieii.
Obiceiuri: Căluşarii joacă, ”ocolirea troiţelor” (din Sibiel, în Mărginimea Sibiului).
surse foto: www.agero-stuttgart.de, www.okazii.ro
