„O familie. O familie cu… multe mame. Nu… salariate! O familie în care „doamnele mele”- mame şi gospodine acasă, vin aici şi devin zi de zi mame pentru prichindeii din centrele noastre şi mame chiar şi pentru mamele pe care destinul le aduce la Centrul Maternal. Aici auzi tot timpul „mami”, strigat cu zâmbetul larg şi vezi copiii nimănui ciorchine în jurul tău, trăgându-te de mâneci şi de buzunarele hainei”. Asta este definiţia pe care o dă directorul Complexului de Servicii „Prichindelul”, Onoriu Moldovan, celor care lucrează aici, femeilor care, dincolo de propria familie, sunt, cu voia lor, totul pentru copiii bolnavi sau cei abandonaţi ajunşi în grija statului. De fapt, în grija unor oameni devotaţi.
„Sunt doamne care lucrează aici de peste 30 de ani şi asta spune enorm. Sunt suflete împlinite înzecit, pentru că vin de acasă unde au propria familie şi aici intră în tura de zi sau de noapte şi aud încă zeci de glasuri convinse că se adresează MAMEI, care le ştiu pe aceste doamne ca pe propriul lor univers, unic. De la cea care spală rufele, la bucătărese, asistent social, psiholog, contabilă sau secretară…Toate sunt MAMA!”
Şi, ca să-şi „rotunjească” mărturisirea, interlocutorul nostru, dl Onoriu Moldovan, spune că MAMELE de la „Prichindelul” duc la îndeplinire spusa Mântuitorului: „Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat. Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, Mie Mi-aţi făcut”!
