La Sud de Sibiu, la poalele Carpaţilor, există o micro-regiune care seduce prin caracterul său deosebit: Mărginimea Sibiului. Patria lui Octavian Goga şi a lui Emil Cioran, această zona este bine cunoscută de către turişti dar mai ales de cercetători, pentru specificităţile sale deosebite.
Patrie binecuvântată a oierilor care duceau turmele lor până în Crimeea sau în Moldova, Mărginimea a fost întotdeauna românească şi ortodoxă şi s-a aflat pentru mult timp sub controlul stăpânilor din Ţara Românească, în contrast cu “Scaunul Sas” din Sibiu, care controla tot restul regiunii.
O lume pastorală prin excelenţă, cu evidente influenţe culturale şi istorice, presărată cu cetăţi şi comori încă din vremea dacilor, asortată cu legende vechi şi cu neostoitul respect faţă de tradiţiile a căror autenticitate a rămas vie şi iubită de toţi mărginenii. O lume rurală, în care eleganţa portului în alb şi negru conturează sobrietatea, credinţa, bucuria lucrului de casă al bătrânilor meşteri…
Asta e Mărginimea. O gură de rai de la Tilişca la Orlat, de la Jina la Sălişte, sub aurul verde al peisajelor domoale în care răsună jienele şi pasul molcom al turmelor bogate.
Mărturiile trecutului
Cetatea Scurtă din Orlat (construită în 1317), Moara de hârtie din Orlat ( 1524 – cea mai veche din S-E Europei), Casa de copii din Orlat ( 1921 – cea mai veche din România), Cetatea Dacica de lângă Tilişca, Biserica cetate din Cristian (1495), Biserica fortificată de la Dobârca (sec. XIII), Muzeul Sibiel, unde există cea mai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde piese uzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul din Galeş, cu o impresionantă colecţie de costume populare şi Muzeul Parohiei Ortodoxe din Sălişte , ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult), case memoriale şi construcţii tradiţionale ţărăneşti.
Cunoscută drept monetăria Daciei pentru că în zona Dealului Cățânaș argintul dacilor era transformat în monede, zona Tilișca a căpătat faimă datorită legendelor cu comori ascunse. Dar poate cea mai vestită este cea a comorii lui Decebal, despre care se presupune că ar fi fost ascunsă chiar pe aceste plaiuri.
Aici veţi cunoaşte ţăranul, ciobanul, meşterul trudnic în toată splendoarea lor, aici veţi vedea oamenii cum de sâmbătă seara, cu respect faţă de cele sfinte şi de învăţătura bunilor, nu mai gustă nimic, până a doua zi, la amiaz’, când se vor fi întors cuminecaţi de la sfânta biserică (obicei încă nealterat la Gura Rîului), ori veţi întâlni duminica şi nu numai sătenii îmbrăcaţi româneşte, în costumele faine, moştenite din tată-n fiu.
