Cu dragoste din „Țara Cerurilor Deschise”
Țara Oltului / Țara Făgărașului, tărâmul prins între Olt și Munții Făgăraș e numit, cu drag, de mulți dintre noi: „Țara cerurilor deschise”.
Și aici, cei care au viețuit în timp pe aceste meleaguri ne-au lăsat moșteniri și taine care se doresc împărtășite. A duce mai departe aceste moșteniri, a dezlega și transmite taine de meșteșuguri, de cântec, de joc și de șugubețe strigături este o formă de manifestare a respectului și dragostei față de cei dinaintea noastră.
Acum, în an Centenar, avem încă oameni care fac asta și datorită lor avem încă o Românie (de oameni) atât de frumoasă.
Șezătorile adună și unesc, descoperă și transmit, deschid suflete și creează punți între comunități mai mari și mai mici și mai ales mai înfloresc cumva o lume care părea, pentru mulți, apusă: satul.
Așa a fost și astăzi, șezători din diverse zone ale Țării Cerurilor Deschise au descins în frumoasa și atât de vestita Cetate a Făgărașului, unind într-o minunată mare șezătoare tradiții, port, cântec, o horă de inimi.
Am reîntâlnit aici prieteni dragi și am cunoscut oameni minunați, legând noi prietenii. Așa sunt oamenii veniți din comunitățile noastre de sorginte rurală: se cunosc repede și găsesc ușor „firul magic” ce legă suflet de suflet. Punțile se construiesc repede și frumos. Tradițiile noastre au multe elemente comune.
Azi au rostuit mâinile lucru frumos au învățat noi modele și au descifrat noi taine, au răsunat cântece specifice unor locuri sau comune zonei, au răsunat strigături în șugubețe dialoguri și ne-a unit jocul, căci ritmul e aproape același în toată Țara cerurilor deschise.
E uimitor cum poți intra în alt timp, pentru câteva ore, un timp al frumosului, al liniștii sufletești, au unei cuminți bucurii că te afli între ai tăi. Căci toți erau și sunt ai tăi, cu aceleași ritmuri scrise adânc în „amprenta” locului.
A fost, din nou, o zi minunată.
Noi, mulțumim gazdelor pentru invitație și primire și oaspeților pentru atmosfera minunată pe care am făurit-o împreună.
Ne vom revedea, cu toți, de-om fi sănătoși, după sărbători, la Avrig, unde vom aduna, în ăstalalt capăt al Țării Oltului / Țării Făgărașului, crâmpeie de frumos din Țara Cerurilor deschise și din alte zone.
Da, în an Centenar noi mai avem. Mai avem Oameni, mai avem tradiții, mai avem port, mai avem meșteșug și ne adunăm din când în când să învățăm unii de la alții cum să facem și cum să transmitem frumosul, căci da! În an Centenar noi mai avem atât de mult de transmis.
Cuvânt frumos, simțire românească… Așa povestește Maria Grancea, omul minunat care a inițiat și ține ve Șezătoarea de Poveste de la Avrig despre praznicul cu șezătoare ce s-o-ntâmplat în cetatea Făgărașului. De s-o adunat om cu om cu rod de lucru fain și taine și vorbe de duh…
Domn, Domn să-nălțăm că mai avem aici, al noi, așa români de pus la inima neamului…
foto: Maria Grancea
