MEȘTERII… ACEI OAMENI MINUNAȚI ȘI MÂINILE LOR FERMECATE…
La Sibiu se scrie, undeva, o POVESTE despre ceasuri, vremuri, muncă și… iar muncă. Domnul MIHAI RADU este ultimul neobosit orologier din țară: are 91 de ani.
Cum a spus el?!… ceasurilor le place să fi aici, să fie grijite și iubite, iar dumnealui… dumnealui îi place să fie acolo, să petreacă ceasuri întregi la muncă, în atelierul său. (la nr 16 pe Balcescu). Acolo este viața lui, cu timpul și parcă dincolo de timp. El, ,meșterul trăiește doar la timpul preznet și măsoară asta în… ceasuri… acele mecanisme ca din povești cărora le ascultă inima și le vindecă. Așa cum știe de o viață. Cu răbdrae, cu migală, cu… pricepere, cu… dragoste. Așa cum știe cp trebuie să facă un meșter.
Ba, când mai are… vreme, mai și creează. Cum ar fi mașinăria asta (foto2)- mașina pentru a lustrui ceasurile și componentele lor. Și mai stă de vorbă cu cei care îi trec pragul. Pentru că și vorbele vindecă. Suflete. Și ceasuri… ceasurile acelea care nu stau la mână sau pe perete, ci adânc, în fiecare din noi.
Un meșter. O viață. Un om cu munca la el. De decenii în șir. Fără să… se uite la ceas. Merge înainte. Cu timpul. Ca o lecție la care nu sună clopoțelul la fără 10. Pentru că e prea frumoasă…
Foto: Louis Guermond
