Vineri, 10 februarie, începe o nouă ediție Sibiu Weeding Days. Dar ia luați aminte la amintirile despre mirii sași de-odinioară…
Port de nuntă săsesc: Câtă eleganță, câtă sobrietate… în cheia pitorecului care întrece veacurile… Veșmintele mirilor sunt deosebite, datorită cojoacelor imaculate și măiestrit cusute, după regulile tradiției săsești. Mireasa poartă o haină ce astăzi are un design foarte extravagant. Este haina de iarnă, Kirchenpelz, căreia i se mai spunea și „Kürschen„. Cojocul cu formă evazată, ca de pelerină, se distinge prin gulerul amplu, tare și geometric de la spate. Acesta continuă bordurile negre al hainei și este minuțios brodat pe margini cu fir auriu. Așa cum aflăm dintr-o postare cu valoare documentară de pe povestisasesti.com, dintre podoable miresei, remarcăm paftaua (Heftel), o bijuterie valoroasă, din argint aurit, bătută cu pietre prețioase. La origine, paftaua era un relicvar, iar după Reformă a devenit un accesoriu al femeilor înstărite. Cele mai vechi paftale păstrate în Transilvania sunt din sec. al XVI-lea. Alături de acele de vălitură (Bockelnadeln) și cingătoare (Trachtengürtel), erau bijuteriile de mare preț, care se transmiteau ca zestre, din generație în generație. Pe cap, peste panglicile muticolore, mireasa poartă Borten – o tocă de catifea neagră, căreia după nuntă îi va lua locul die Haube, adică o căiță specifică femeilor măritate, amintește sursa citată.
Portul mirelui este mai simplu, deosebită față de un port de sărbătoare fiind pălăria împodobită de această dată, cu flori: ceva cu o simbolistică aparte, dincolo de… imagine și festin.
Foto: povestisasesti.com
