„Când fotografiezi oamenii color, le suprinzi hainele. Când îi fotografiezi în alb-negru, le suprinzi sufletele”. Ted Grant
În primul rând frumuseţea ei intrinsecă (a fotografiei alb-negru), datorată purităţii, de ce nu puterii celor două non-culori la care se adaugă infinitatea tonurilor de gri, uimește, emoționează. Cu siguranţă, nu orice subiect se potriveşte unei asemenea tehnici deosebit de pretenţioase, accesibile, (din punct de vedere al valorii artistice)… Alegerea temei are o importanţă capitală, indiferent dacă este vorba despre fotografia color sau alb-negru, însă în acest ultim caz, există factori speciali care trebuie luaţi în considerare (asta pe lângă priceperea fotografului). 
Pozelor alb-negru le lipsește culoarea; acestea sunt într-o bună măsură tributare formelor, care trebuie să stârnească interesul, linii curbe sau înclinate, întretăiate sau chiar strâmbe, pot genera, însă, efecte artistice deosebite.(http://ubereuch.blogspot.ro/)
Fotografia este, de fapt, arta de a vedea ceea ce alții nu văd… Zi de vară până-n… teatru, cât să țină și să cuteriere priviri, aplauze și suflete. Mai cu seamă suflete. Aprinse de… FRUMOS!!!
Așa să fie?! Iată câteva momente de aur… FITS, surprinse, cu gingășie și… tâlc, într-o nemiavăzută poveste cu atâta parfum de teatru, circ și… bucurie, de bunul și inspiratul nostru prieten, Louis Guermond.
Luați-vă răgaz câteva clipe și contemplați… nu vă va face rău!!!
