E a belșug și a tradiție fotografia asta. E-un soi de cânt de sară bună, într-un sat în care ciobanii-s la mare cinste: Tălmăcel. Și fotografia asta, care parcă înadins îți umple inima cu turma de capre are și o poveste. Imaginea a fost surprinsă de neobositul și inspiratul nostru prieten, Louis Guermond, într-un apus la întoarcerea turmei de la păscut. Caprele l-au prins la mijloc așa multe cum erau și numa‘ atât i-a trebuit lui să pună la treabă aparatul foto! Povestește cât de mult l-a impresionat cum caprele știau fiecare unde să se ducă, la ce poartă să se oprească, al stăpânii săi… și cum câte-o bătrână descuia bucuroasă și „primea fain” capra sau caprele înăuntru, de parcă… un dar de Sus era acolo și trebuia minten primit și grijit cum se cade. Și ami spune prietenul nostru că înțelege că cineva de la oraș greu să înțeleagă așa ceav, un așa ritual, o așa poveste care acolo în sat bate ceasul înserării și umple inima de bucurie…
No, fain!
Sursa foto: Louis Guermond
