CÂND VEZI AȘA CEVA, TIMPUL STĂ ÎN LOC să-ți intre ȚARA în INIMĂ. Când vezi și trăiești așa momente, fă-ți CRUCE, OMULE, că Dumnezeu te ia de mână și te duce acasă, în neamul tău.
Nu sunt imagini dintr-un film, sau vreo regie pentru vreo reclamă la locurile de basm numai bune pentru promovarea turismului autohton. Sunt imagini autentice din România profundă care ar trebui să ne curgă tuturor prin vene. Sunt clipe luminate, sunt momente vii, surprinse ieri la Turne Roșu.
Pur și simplu, de îți e dat să vezi, să cunoști asemenea OAMENI, înveți… Înveți să crezi, să primești lumină, să te bucuri de ROMÂNI, de ROMÂNIA. Pur și simplu te bucuri și simți tot neamul tău aici, acum. Pur și simplu primești o altfel de împărtășanie. Să-ți fie leac.
A vorbi despre ţăran, ai rosti numele înseamnă a-i simţi mirosul de brazdă reavănă, de pâine fierbinte scoasă din cuptorul de lut ars. Numele Lui e aidoma florii de cireş sfinţite de Dumnezeu în răsăritul de soare al lunii mai.
Ţăranul român,de-a lungul istoriei a fost ca un Zeu a-toate îndurator, zlotit de timpuri, biciuit de vremuri, permanent sub zodia suferinţei. Istoria confirmă pe deplin: revoltele şi răscoalele au făcut din el o zeitate a pământului înfrăţit cu cerul, un martir al brazdei însămânţate.
Lupta lui,a ţăranului deseori a îndoliat cerul sfânt şi glia strămoşescă.
Niciodată nu s-a lăsat biruit, deşi i s-a luat bir, de vicisitudini.
A stropit glia sfântă, mamă îndestulătoare pentru copiii săi, în urmă-i răsărind firul tânăr şi plăpând sau poate verde şi puternic, al spicului de pâine.
Românul de la ţară, ţăranul îndumnezeit de suferinţa seculară, vorbeşte şi gândeşte ,,pe şleau”, cinstit şi pe limba lui,câteodată doinindu-şi starea de neputinţă; în acelaşi timp e ambiţios, hotărât, perseverent şi puternic. (Virgil Nicolae Andronache).
Priviți, cunoașteți ȚĂRANUL, în toată splendoarea lui, la TURNU ROȘU.
sursa foto: Nicu Hoandră
