Apăi mare vorbă o spus și omu’ acela învățat, Dostoievski. Când o zîs el în limba lui treaba ceia, n-o bătut vântu’! Ce-o spus, o avut ceva temelie și o avut el ceva sămânța în mintea lui, că bine o grăit.
Cum să nu fie oablă spusa lui, că ui’ că Domnu ne-o dă dovadă chiar aice, la noi pe plai, ca să nu trudim a căta prea mult; musai să băgăm în samă.
No, clătiți-vă privirile și spălați-vă tâmpla cu un ceva bun și fain, de să vă fie ca anofora de lângă altar. Ș-apăi… v-ați pricepe voi să înțelegeți cumva de ce o rămas așa vorba asta, că nu în zadar!
Făgărașii, în mângâierea unui cer de poveste…
Despre MINUNI și alte celea…
Foto: Nicu Hoandră
