De cum a dat în fapt de zori
Veneau cu fete şi feciori
Trăsnind rădvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot rădvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Şi din Zorit, şi din Apus,
Din cât loc poţi gândind să baţi
Venit-au roiuri de-mpăraţi
Cu stemă-n frunte şi-mbrăcaţi
Cum astăzi nu-s.
Sosit era bătrânul Grui
Cu Sanda şi Rusanda lui,
Şi Ţinteş, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Şi Bardeş cel cu adăpost
Prin munţi sâlhui.
Şi alţii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n mărgărint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi ţesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau în salt;
Şi-n creasta coifului înalt
Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinţ mai tânăr când trecea
C-un braţ în şold şi pe prăsea
Cu celălalt.
Iar mai spre-amiazi, din depărtări
Văzutu-s-a crescând în zări
Rădvan cu mire, cu nănaşi,
Cu socri mari şi cu nuntaşi,
Şi nouăzeci de fecioraşi
Veneau călări.
Şi ca la mândre nunţi de crai
Ieşit-a-n cale-ales alai
De sfetnici mulţi şi mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Şi drumul tot era covor
De flori de mai.
…
Şi-n vremea cât s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrângăneii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei paşi la stânga linişor
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de mâini şi se desprind,
S-adună cerc şi iar se-ntind,
Şi bat pământul tropotind
În tact uşor.
…
De-ai fi văzut cum au jucat
Copilele de împărat,
Frumoase toate şi întrulpi,
Cu ochi şireţi ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte până-n pulpi,
Cu păr buclat.
Şi principi falnici şi-ndrăzneţi,
De-al căror buzdugan isteţ
Perit-au zmei din iaduri scoşi!
De-ai fi văzut jucând voioşi
Şi feţi-voinici, şi feţi-frumoşi,
Şi logofeţi.
Asa a scris Cosbuc odat’ dar astazi iata: rasuna, iar la Rasinari nuntile cum le-a zis poetul… cu datina standard, cu inimi de ROMANI JUCAND, ca altadat’! Se-ncing feciori cu cai impodobiti, sa faca sarbatoare mirilor, sa fie fericiti, acolo,-n satul lor! S-a strans popor sa joace dupa tact si satul tot s-a adunat sa vada pe romani jucand… Si, Doamne, mult frumos!
Ca e traditia inca respectatata cu sfintenie, ca taina botezului, ori a cununiei, ca AICI rasinarenii nu s-abat si fac din nunti scumpa dovada ca poarta tara si neamul in inima. Iata! Privesti si-ti vine sa-i iei acasa; simti ca fara oamenii astia ai fi mai pustiu, si nu vei stii cand av fi sa rasara soarele.
Nu, nu-i basm si nici vreun… “teatru”. E nunta-n sat, in Marginimea care, iata, cu fiece clipa, cu fiece gest sau respiratie ne da povata: sa nu uitam sa fim romani.
Stiti ce spunea regretatul profesor Ioan Sorin Apan?! “Cultura tradițională mai poate fi relevantă astăzi recontextualizată în narațiuni cosmologice și ea devine lucrătoare. Bucuria se transmite, fără îndoială, atunci când există în actanți. Restituirile culturale pe care le-am încercat pe elemente de tradiție, etnografie și folclor, ne mai țin în viață. Sigur, alături de credința creștină, care dă sensul tare și care se adaugă. Căutați mai întâi Impărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă. La Împărăție nu se adaugă orice, dar cultura populară cred că se adaugă”. Si, Doamne, cata dreptate avea!!! “Duminicile şi la toate sărbatorile, ţăranul ieşea cu costumul său, lucrat de el şi de familia lui, nu atât de frumuseţe, ci pentru că la sărbători cerurile se deschid, lumea nevăzută se amesteca în lumea vizibilă, duhurile circulă şi cele bune şi cele rele”. Si ce bine ca se intampla si acum. Asta inseamna ca n-am pierit de tot, ca ROMANIA profunda, Rormania aceea “dupa chipul si asemanarea Maicii Domnului” mai exista si respire adanc si naste romani frumosi.
sursa foto: Ansamblul Caluserii Rasinari
