O clădire de secole (în tot cu strada pe care sălășluiește… Centumvirilor, la nr. 2), cu amintiri, povești și, poate… glasurile a sute de tineri care par că încă se mai aud în zidurile maiestuoase.
Clădirea datează sec. XVI-XVII; sf. sec. XVIII; sf. sec. XIX (etajul 1).
DESCRIERE:
Clădirea are două corpuri, din care cel principal, format din demisol, parter şi două etaje. Faţada este structurată pe trei travei, subliniate prin contraforţi pe toate trei nivelele, cu trei axe în traveea mediană şi două în cele laterale. Portalul gangului, în arc de cerc, este situat în traveea stângă. La partea superioară se află o friză cu arcaturi ogivale de factură neogotică, perioadă în care s-a realizat ultimul nivel. Acoperişul în două ape, cu coamă paralelă cu strada, prezintă trei lucarne ochi. La demisol se află o încăpere amplă boltită în cruce şi alte spaţii boltite semicilindric (sursa: patrimoniu.sibiu.ro).
FILE DE ISTORIE:
În a doua jumătate a sec. XIX, clădirea era folosită de armată, mai exact de Regimentul Vânătoresc- până în 1892, când acesta se mută în noua clădire de pe Calea Dumbrăvii.
După 1892, clădirea este supraetajată cu un etaj şi, din 1896, găzduieşte numeroase şcoli de meserii (şcoala de pantofari, de pielari, de ucenici vânzători, etc), dar şi Atelierul şcoală al Bürger und Gewerbevereins.
Potrivit documentelor vremii, în februarie 1925, s-a înfiinţat Şcoala de Arte şi Meserii. Şcoala avea trei secţii: pantoferie, croitorie şi curelărie fină.
Urmează Gimnaziul Industrial de Băieţi, transformat în perioada celui ce-al doilea război mondial în Şcoala Tehnică Industrială.
În perioada comunistă aici se găsea Grupul Şcolar de Cooperaţie Centrocoop.
*În anii 80, la vreme de vară, aici erau găzduiți elevi din toată țara, veniți să participe la tabere de literatură și cultură.
Foto: patrimoniu.sibiu.ro
