Larg unduia Oltul de vale, departe,
Apele-i se învolburau în albii late,
Podul tremura pe bârne-mperecheate,
Lutul cădea din malurile sparte. (…)
Venea furiş o seară cu păr roşcovan
Sub cortul cerului – mătase înroşită
Pe pod o turmă trecea grămădită,
Fetele-n vad strigau către cioban (Raymonde Han)
Oltul, poezie și istorie prin sine însuși. Nu contește, pe unde trece, să ne bucure cu peisaje cepar pictate de maeștri. Oltule, îți mulțumim că ne răsfeți cu chpul tău, cu așa blânde frumuseți…
Foto: Burlacu Lush
