În şcoală se predau multe discipline, începând de la cele tradiţionale (matematică, fizică, istorie…) până la unele materii introduse ceva mai recent (religie, comunicare…), însă nimeni în şcoală nu te învaţă cum să înveţi, nu te învaţă cum să gândeşti, nu te învaţă cum să îţi educi voinţa. Dincolo de cunoştinţe – informaţii, nu se oferă mare lucru.
Karl Albrecht în lucrarea sa “Inteligenţa practică” numeşte acest tip de educaţie model tip container, un fel de pubelă publică în care se depozitează informaţii dintre cele mai diverse sub prezumţia că există deja un procesor funcţional prin naştere, care va rumega şi ordona aceste cunoştinţe, conservându-le până la urmă în produse finite.
Pentru a face performanţă în şah nu ajunge doar să acumulezi informaţii, ci este necesară dobândirea forţei de joc (care se poate traduce prin model de gândire sistematizată) şi mentalitate pozitivă. Acesată gândire sistematizată, ce presupune analiză, „compararea” şi “măsurarea” informaţiilor percepute cu cele dobândite sau experimentate, sinteza variantelor, anticiparea răspunsurilor etc, precum şi multă ordine în toate aceste operaţii, nu se învaţă în şcoală.
De fapt ce se urmăreşte prin această perioadă atât de lungă de educaţie? Aducerea la maturitate a tânărului absolvent. Am putea numi această finalitate a doua tentativă a omului de a fi stabil pe propriile picioare. Se poate descurca singur absolvetul doar cu cunoştinţele adunate în şcoală?
Dacă în Evul Mediu cele 7 virtuţi cu care era înarmat un tânăr instruit erau: scrima, înnotul, călăria, aruncarea lăncii, jocurile de salon, vânătoarea, conduita în societate, astăzi sunt cu siguranţă alte cerinţe. Pentru a deveni cavaler abilităţile necesare erau preponderent sportive, factorul fizic fiind predominant. Astăzi aceste calităţi pot folosi doar dacă tânărul urmează o carieră sportivă şi în nici un caz ele nu pot fi generalizate.
Dar, dincolo de timp, mode, influențe, șahul, ca și arta, are capacitatea de a disciplina, de a modela rabdarea, consecvența, pasiunea, profunzimea gândirii, sentimentul competiției câștigate. și poate da categoric, un plus de valoare procesului de învățământ.
Ministrul Educației Naționale, Remus Pricopie, a aprobat,în sfârșit, prin ordin de ministru, Programele Școlare pentru noua disciplină opțională „Educație prin șah”, anul I și anul al II-lea de studiu. Acestea intră în curriculum la decizia școlii pentru învatamantul primar si vor putea fi folosite începând chiar cu anul școlar 2014-2015. Elevii vor avea ocazia să se familiarizeze cu tabla de șah, cu regulile de joc și să decodifice semnificația semnelor convenționale utilizate in partida de șah.
Mai mult chiar,în cursul zilei de ieri, în Sala Polivalentă din Bucuresti, cu ocazia deschiderii Campionatului Național Școlar de Șah “Elisabeta Polihroniade” si a vizitei în România a președintelui Federației Internaționale de Șah, Kirsan Ilyumzhinov, s-au parafat protocoalele dintre Ministerul Educatiei Nationale, Federatia Mondială de Șah și Federația Română de Șah, prin care proiectul denumit “Educatie prin sah” a fost introdus oficial in programa scolara. La eveniment a fost prezent și premierul Victor Ponta.
