Pianistul și compozitorul Bogdan Ota în concert pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Sibiu. Spectacolul UNITED, o poveste magică despre frumusețe, spirit și emoție

UNITED, un spectacol total de sunet, lumini și efecte speciale semnat Bogdan Ota va avea loc pe 10 aprilie, ora 19:00 la Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu.

Peste 40 de artiști, muzică, balet și proiecții video se întâlnesc într-un spectacol fabulos despre conexiunea spirituală dintre oameni și depășirea iluziei separării.

Un spectacol ce avertizează asupra necesității întoarcerii la esență – Iubirea. Publicul se va întreba cu siguranță, la final, de ce progresul tehnologic este atât de rupt de cel spiritual, între cele două existând aproape o relație de antagonism, nicidecum de potențare reciprocă.

Artele se reunesc pe aceeași scenă într-un spectacol tulburător, ce-și propune să recreeze legătura sufletească profundă dintre oameni prin frumusețe și emoție, dincolo de orice bariere fizice, mentale, etnice, religioase sau geografice.

Fanii sibieni ai artistului vor avea parte de o surpriză importantă cu ocazia acestui concert.

Bogdan Ota va prezenta în primă audiție compoziții ce vor fi incluse pe viitorul său album, pe lângă lucrările muzicale incluse pe primul său CD intitulat ”Day of Wrath”, produs de casa de discuri Electrecord.

Bogdan Ota este unul dintre cele mai sonore nume din industria muzicală contemporană și unul dintre artiștii români cu cea mai spectaculoasă ascensiune din ultimii ani. Absolvent al Universității de Arte ”George Enescu” din Iași, artistul român a ajuns extrem de cunoscut și apreciat în întreaga lume o dată cu participarea sa la competiția ”Norway Got Talent”, în 2011, unde a înregistrat un succes fulminant.

Prețul biletelor este: categoria I 65 ron, categoria a II-a 45 ron. 

Biletele pot fi achiziționate de la agenția de bilete a Casei de Cultură a Sindicatelor, tel. rezervari 0748.250.115 și 0743.189.028 sau online, de pe site-ul artistului:
http://bogdanota.com/web/?product_cat=united-concert-romania-sibiu-10-april-2014

Pe 10 aprilie, ora 19:00 prezinți pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu spectacolul UNITED. De ce un eveniment artistic pe tema conexiunii spirituale dintre oameni?

Suntem ființe raționale si sociale dar mai presus de toate suntem ființe spirituale. Indiferent de confesiunea religioasă suntem spirite. Noi funcționăm în parametri normali doar dacă suntem uniți. Tema singurătății, deși frecvent întâlnită în artă, e totuși o tema foarte tristă.  Eu încă încerc să înțeleg ÎNSINGURAREA, nu singurătatea, deși a doua derivă din prima, sau mai bine zis sunt interconectate. Însingurarea a fost un fenomen, acum e o realitate ca oricare alta. Noi artiștii încercăm să arătăm prin efortul nostru colectiv că nu suntem făcuți să fim singuri, că putem reuși împreună, că vibrațiile comune sunt mai puternice. Imaginați-vă că fiecare individ e asemeni unei lumânări. O lumânare într-un oraș în beznă nu face o diferență prea mare. Acum imaginați-vă cum ar arăta în Sibiu de exemplu 350.000 de lumânări aprinse în noapte, una langa alta. Am curaj să pariez că s-ar vedea din avion.  Pe de altă parte, pe această scenă unim artiști din zona Moldovei, din Ardeal, din sudul țării etc. E un efort colectiv făcut cu plăcere de oameni pasionați. UNITED e un concert menit să ne trezească din amorțeala digitală ce a cuprins întreaga planetă, ridicând la rang de dumnezeire rețelele de socializare. UNITED suntem noi, eu, orchestra, tehnicienii și, mai presus de toți, spectatorii.

Care e povestea în care vrei să implici emoțional publicul?

Publicul își va trăi propria poveste, căci fiecare simte în felul său. Temele prezentate în spectacol sunt legate de spiritualitate, emoție, religie vs credință, dragostea puternică ce transcede chiar și barierele morții. Mulți se vor regăsi cu siguranță în fiecare lucrare muzicală, iar noi artiștii ne vom da toată silința ca toată lumea să-și înțeleagă în cel mai profund mod propria ființă. Cei ce nu vor înțelege anumite pasaje musicale, vor fi ajutați de imagine, de balet, de soliști, de versurile pieselor. Sunt atât de multe elemente artistice ce conlucrează încât spectatorul va fi cu siguranță edificat până la cel mai mic detaliu, indiferent de tema abordată în piesa respectivă.

Publicul va călători alături de noi prin istorie, va descoperi ororile războiului, tragedia lui Isus, povestea lui Romeo și a Julietei, frumusețea bătrâneții atunci când, privind în urmă, ai amintiri atât de frumoase încât parcă trăiești pentru a doua oară, scufundat în visele propriului trecut, drama fiului rătăcitor și bucuria reîntoarcerii lui acasă, inocența jucăușă a copilului și entuziasmul cu care acesta explorează lumea. Vom trezi emoții și amintiri vechi, îngropate de mult în subconștient și totodată vom da naștere altora noi, plecând din sala de spectacol mai energici și plini de entuziasm.

De ce crezi asta? Ce te face să spui că oamenii vor pleca mai energici și entuziasmați?

Oooo, dar e atât de simplu! Eu sunt convins că oamenii își vor reaminti că viața ne-a fost dată cu un singur scop: ACELA DE A FI FERICIȚI . Noi artiștii luptăm cu aceiași demoni de fiecare dată și de fiecare dată biruim frica, indiferența și tristețea. De exemplu, iubirea este un sentiment cunoscut tuturor, aceasta nu se învață, se simte pur și simplu. Lipsa iubirii din viața oamenilor nu e legată de incapacitatea lor de a iubi, ci de FRICA EȘECULUI, indiferent de subiect. Indiferența e cea mai periculoasă armă: ceea ce arunci asupra celorlalți, respectiv indiferența, se întoarce împotriva ta. Aici nu cumva vorbim din nou despre frica de a ne iubi pe noi înșine? Tristețea o inventăm noi, nu ne-o dă Dumnezeu ca să “ne încerce”. Cum scăpăm de ea? Simplu! După ce învățăm sau, mai bine zis, ne reamintim că Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce, scăpăm de tristețe și ne bucurăm căci astfel ni se arată cât suntem de puternici să trecem peste orice. Puterea este un prilej de bucurie. Eu, împreună cu colegii mei, le voi reaminti celor veniți alături de noi în sală că sunt puternici și că au toate motivele să fie fericiți. Acesta e motivul pentru care vor pleca mai energici și entuziasmați.

Cum te simți în postura de a fi comparat cu mari compozitori din lumea muzicii de film, precum John Williams? Review-urile criticilor internaționali cu privire la primul tău CD intitulat ”Day of Wrath” sunt de-a dreptul impresionante.

E un adevăr faptul că am fost comparat cu geniile muzicii de film americane. Sunt măgulit bineînțeles, mai ales că review-urile pe care le-am primit din SUA și Spania au cu o singură excepție 5 stele din 5. Excepția e de 4 stele din 5. Cum mă simt în această postură? Dacă aș fi un ingrat inconștient aș spune că mă simt bine. Pentru că am fost dotat de mama natură și cu inteligență spun cu fermitate că aceste comparații sunt de fapt o povară grea pe umerii oricui ar fi în locul meu. Să fii pus în aceeași propoziție, în asociere și în antiteză, cu nume atât de mari te responsabilizează până la paranoia. Știu că primul album a fost un real succes, dovadă stau vânzările, sălile arhipline și totodată aceste cronici venite de la comentatorii de profil din străinătate și din România. Eu am emoții foarte puternice la fiecare piesă nouă pe care o aduc în fața oamenilor pe o scenă. Tot timpul mă întreb cum vor reacționa. Aplaudă, e drept, dar tocmai aici e întrebarea pe care un compozitor și-o pune: ”Aplaudă pt. că le-a plăcut sau aplaudă pt. că așa se face la un spectacol?” Acesta e coșmarul fiecărui compozitor. E puțin mai simplu să interpretezi Mozart sau Gershwin. Tehnic o fi mai dificil, nu comentez, dar ca interpret nu ești judecat din prisma creației, ci doar a performanței tale artistice – ca pianist, violonist, soprană, tenor, etc. Postura mea e mult mai dificilă. Publicul, considerat de mine ca fiind adevăratul critic de artă, apreciază sau nu în primul rând creația muzicală în sine, apoi elementele tehnice și interpretative și nu în ultimul rand elementele unui spectacol. Dansez pe o gheață foarte subțire și pentru 1 minut plictisitor într-un album sau spectacol riști să cazi din grațiile acestui juriu. Sunt foarte recunoscător că am fost comparat cu marii compozitori contemporani, deși această medalie e îngrozitor de grea. Nu am voie să-mi dezamăgesc fanii, căci datorită lor sunt pe scenă de fiecare dată. Ei umplu sala, ei te aplaudă și ei te susțin și-ți dau curaj să mergi mai departe.

Care crezi că este rolul artei într-o lume guvernată de griji de natură materială? Există vreo cale prin care arta se poate impune drept o componentă esențială și valoroasă a umanității? Poate arta adevărată să-și părăsească statutul de Cenușăreasă?

O, da… Arta și-a depășit de mult statutul de Cenușăreasă. Mă amuzam cândva auzind pe unii spunând: ”Ce-mi trebuie mie artă? Ce, arta îmi pune mie salamu’ în frigider?” Acum aș putea să-i întreb dacă și-ar mărita progenitura la o nuntă fără muzică și fără dans. Sau mai bine… de ce stai la bloc, prietene și nu-ți sapi o groapă în pământ? Blocul e făcut de un arhitect, un artist la urma urmei. La biserică ar trebui să ai pereții gri și reci, din beton armat și nu frumos pictați ca să vezi, în timp ce preotul ar urla slujba la tine în loc să ți-o cânte, că fără artă ai muri înainte să scoți astfel de inepții pe gură. Mai am câteva idei pentru cei ce cred că arta nu-și are rostul în viața lor: să nu mai conducă mașini căci și alea tot de niște artisti în design au fost concepute, să poarte frunza Evei pe stradă sau la serviciu, designul vestimentar fiind tot o artă și să mănânce ce le dă pământul, crud și negătit, căci arta culinară, la fel de bine ca toate celelalte arte, nu are ce căuta în viața lor. Rolul artei în această lume e să dea culoare tonurilor de gri și negru, să ne încânte sufletul când pornim radioul în drum spre serviciu, să ne iubim mai mult cand ne admirăm în oglindă, să ne simțim mai aproape de Dumnezeu când privim o icoană sau o pictură într-o biserică, să ne simțim mândri de rădăcinile noastre atunci când revedem cu drag oamenii înveșmântați în mândrul nostru port popular, creat de ultimii dintre artiștii noștri de la sate, să vibram în sala de spectacol alături de vecinul de scaun, care ștergându-și pe ascuns o lacrimă își amintește cu bucurie că e un om, și nu o mașinărie a erei industriale. Arta vine din suflet, de aceea e la fel de adevarată ca însăși existența sufletului omenesc. Negând arta negăm Dumnezeirea și însăși existența noastră în această lume.

Care ar fi din punctul tău de vedere cel mai important câștig pentru o persoană care intră pentru prima oară în sala de spectacol la un concert semnat Bogdan Ota? Ți-ai propus până acum să livrezi prin muzica ta un anumit mesaj către public?

Mi-am propus să-l atrag pe ascultatorul meu înapoi către el însuși, către sinele său divin. De ce? Iată, de exemplu, vorbind cu omul și prietenul Ștefan Gadola, am concluzionat împreună că trăind în această societate e o datorie divină în primul rând și în al doilea rând morală să facem tot ce ne stă în putință să o facem frumoasă, fără a precupeți vreun efort. Nu avem o scuză pentru a nu face nimic. Suntem oameni și în orice fel de palate am trăi, orice fel de mașini am conduce tot vom păși afară din ele. Să fii indiferent față de lumea în care trăiești e ca și cum ți-ai construi o vilă în cimitir, fericit că nu te deranjează nimeni. “La ce bun totul când ieși din casă și vezi atâta tristețe și frustrare în jurul tău? Trebuie să facem ceva… atât cât putem”, spune Ștefan Gadola la o discuție înflăcărată despre lumea în care trăim. Eu, asemeni multora dintre noi, fac tot ce-mi stă în putință să fac lumea în care trăiesc mai frumoasă. Eforturile mele sunt ca niște scame în univers, dar coroborate cu ale altora vor fi asemeni unor picături de apă unite într-un tsunami.

Unii mă întreabă retoric, scârbiți de propria experiență de viață: “Da’ iți mai vine să zâmbești și să te bucuri cu atâtea nenorociri în jurul tău, cu bolile și cu salariile astea mici?” Răspunsul meu e DA, SE POATE. Nenorocirile, bolile și salariile mici vin tot din NEFERICIRE și frustrare. Exemplu: Ionică, de 16 ani, din nu știu ce sat, privat de dragostea părinților, își caută dragostea chiar și prin intermediul forței brute, violează o bătrână, intră la închisoare, societatea se izolează de un factor de risc, dar rămâne mai săracă cu un suflet, fie el privit și ca un simplu “braț de muncă”. Cum ar fi stat lucrurile dacă Ionică vedea că mama nu se ceartă cu tata în casă și primea afecțiune și încredere în el de la părinți?! Ne supărăm atât de tare că fiul sau fiica nu ne-a calcat pe urme în meseria noastră sau în alegerea soțului/soției încât roși pe interior de frustrări și supărare ne îmbolnăvim. Cheltuim mai bine de jumătate din venitul nostru pe medicamente, tratând EFECTUL, nu cauza bolii. Fasconalul nu înlătură supărarea care v-a creat migrena. Și atunci tot noi oamenii ne plângem că avem mai mulți oameni în spitale și la coadă în farmacii decât în sălile de teatru sau în parcuri.

Mesajul meu către lume este: Fiți fericiți! E singura voastră datorie. Fiind fericiți vă veți schimba viața. Schimbându-vă viața veți schimba lumea! E CHIAR ATÂT DE SIMPLU!

 

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: