Demn de stiut, in Romania sunt clasate un număr de 605 școli, licee, colegii, facultăți și sedii de universități ori biblioteci ca monumente istorice. Aproape jumătate din aceste monumente sunt școli primare-gimnaziale, 25% o reprezintă liceele și colegiile naționale și cca. 10% sunt spații universitare.
Cu acest prilej va prezentam povestea unei scoli din judetul Sibiu. O poveste cat o carte de istorie…
“Satul Nocrich este atestat documentar de la 1263 , sub numele de ”terra Nogrech”, ca o localitate întemeiată de coloniştii saşi sprijiniţi de regii maghiari.
Şcoala în limba germană se regăseşte în documentele istorice locale, ca existând încă de la anul 1488. Peste aproximativ 100 de ani, în anul 1578 regăsim şi numele primului învăţător – PETRUS TECHTER.
Şcoala în limba română s-a înfiinţat după anul 1850, conform tradiţiei orale. Bătrânii satului ştiu că ea funcţiona în casele oamenilor mai înstăriţi, învăţătorul fiind plătit de către părinţii elevilor. Copiii aveau rar cărţi, pentru că erau scumpe faţă de posibilităţile familiilor. Rechizitele de care dispuneau erau două: tăbliţa şi stiloul. Tăbliţa era o bucată de lemn bine lustruit, pe care se scria cu un cărbune, apoi se ştergea cu o cârpă.
Clădirea şcolii româneşti, construită în 1918 este folosită, în prezent, de administraţia locală, fiind sediul Primăriei Nocrich.
Clădirea din strada spre Ghijasa de Jos, numită generic ”Şcoala Germană” a fost construită la 1780 conform inscripţiei de pe coşul de fum (horn).
Clădirea principală a şcolii a fost sediu de plasă şi prefectură şi a fost construită conform planurilor existente în şcoală, în cabinetul de istorie.
În perioada dintre cele două Războaie Mondiale s-au înfiinţat, pe lângă şcoală, clase de meserii (prelucrarea lemnului, ţesut, cusut).
Între anii 1950-1990 a funcţionat şi un internat care găzduia elevi din satele: Ţichindeal, Ghijasa de Jos, Fofeldea, Ilimbav, Săsăuşi, Ghijasa de Sus, Beneşti etc.
Între anii 1970-1990 şcoala a avut şi învăţământ în limba germană (secţia germană).
În anul şcolar 1979/1980 s-a aprobat şcolarizarea elevilor de clasa a IX-a şi a X-a -Treapta I de liceu-cu profilul mecanic-agricol. Activitatea a fost sistată în anul şcolar 1989/1990.
În urma demersurilor făcute pe parcursul mai multor ani , în anul şcolar 2000/2001 şcoala noastră a fost desemnată pentru a fi CENTRU DE EXAMEN PENTRU EXAMENUL NAŢIONAL DE CAPACITATE.
Începând cu anul 2002 s-au reînfiinţat clase de meserii -profilul textile-pielărie.
Prin Ordinul M.E.C.T. nr. 28472 din 8.03.2006 instituţia noastră a devenit ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII NOCRICH şi a şcolarizat elevi în cls. a IX-a şi a X-a pentru meseriile textile-pielărie, până în anul 2006 şi comerţ până în anul 2009”. Povestea unei scoli, spusa de Profesorul de Istorie MIHULEŢ ACHIM. (http://scoalanocrich.blogspot.ro/)
Potrivit AGERPRES, Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor cuprindea, în martie 2015, 9.500 de membri individuali din 144 de țări, 110 Comitete Naționale și 28 Comitete Științifice Internaționale. ICOMOS a făcut propunerea pentru marcarea acestei zile pe 18 aprilie 1982, ea fiind, apoi, aprobată la Conferința Generală UNESCO din 1983. Scopul acestei sărbători este de a oferi posibilitatea conștientizării de către populație atât a valorii și diversității patrimoniului la nivel național și mondial, cât și a expunerii și vulnerabilității acestuia și, în consecință, încurajarea eforturilor necesare pentru protecția și conservarea sa.
Sursa foto: http://scoalanocrich.blogspot.ro/
