Cu prilejul aniversării Zilei Culturii Naţionale şi a 167 de ani de la naşterea marelui poet naţional,Mihai Eminescu, Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” în colaborare cu Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român „ASTRA a organizat vineri, 13 ianuarie, la statuia poetului din Parcul Sub Arini, manifestarea intitulată „ÎNTÂLNIRE CU MIHAI EMINESCU”.
Cu gândul la ceea ce este și rămâne Eminescu pentru fiecare dintre noi, prefectul Cristian Roman a rostit o alocuțiune plină de miez și sentiment, cuvintele sale aducând în prim-plan nu doar actualitatea și esența mesajelor Luceafărului poeziei roânești dar și acel ceva profund, acel dor de poezie, de cultură, de lumină, care trebuie să ne rămână hrană vie, acum și pururea:
<<„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val, ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.”
Am ales să recit aceste versuri din poezia Glossă în cuvântul rostit la aniversarea a 167 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu pentru a sublinia în primul rând perenitatea scrierilor eminesciene.
Eminescu este la fel de actual astăzi ca și acum aproape două secole, atât în privința temelor literare pe care le-a abordat în creația sa, cât mai ales prin conținutul articolelor de presă pe care le-a publicat în gazetele vremii, îndeosebi în ziarul Timpul.
Citez câteva fragmente ilustrative din articolele sale care demonstrează actualitatea şi viabilitatea scrierilor eminesciene:
”Numărul producătorilor, care în țara noastră sunt numai țăranii, dă îndărăt, deci e supus la o trudă mult mai mare decât poate purta; și se înmulțesc – cine? Cei cari precupețesc munca lui în țară și în afară și clasele parazite. La țară putrezesc grânele omului nevândute, în oraș plătești pâinea cu prețul cu care se vinde la Viena sau la Paris. Căci firul de grâu trece prin douăzeci de mâni de la producător până la consumator și, pe această cale, se scumpește, […] producându-se o scumpire artificială..”, scria Eminescu în articolul intitulat Frază și adevăr.
De asemenea, Eminescu – cunoscut mai puţin ca prozator – constata în publicistica sa decăderea vieții noastre civice și pierderea vitalității ca neam:
”Un aer bolnăvicios de corupție, de frivolitate, de câștig fără muncă a cuprins plebea noastră și infectează chiar sfera ce rămăsese neatinsă de acest spirit. A crede că o reacție puternică, în sensul național și istoric al cuvântului, ar mai fi cu putință la noi în țară, ar însemna a se face jertfa unei deșerte iluzii. Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de țară.”
Iată doar câteva rânduri scrise de gazetarul Mihai Eminescu.
Doamnelor şi domnilor,
Scriitura eminesciană nu se demodează și nu suferă interpretări sub spiritul timpului, pentru că seva care a hrănit creația sa a izvorât chiar din sufletul și rațiunea poporului român, iar modernitatea aduce perspective noi cel mult asupra straturilor de suprafață, nicidecum asupra esenței ființei naționale.
Să nu ezităm așadar, să ne îmbogățim cultural și moral din vastul tezaur pe care îl reprezintă opera marelui nostru poet național, despre care Tudor Vianu scria: „Fără Eminescu am fi mai altfel, și mai săraci!” >>
