Schilod, strâmb, ciudat, dezorientat. Așa arată sistemul medical de la noi. PĂCAT de acei MEDICI, de CADRELE MEDICALE cu diverse funcții care chiar dau dovadă de implicare, dedicație, profesionalism. Sistemul, în sine pare că face parte dintr-un mecanism pus să ucidă, să schilodească (sufletește, psihic), să… dezumanizeze.
Mi se pare absolut oribil, mi se pare un afront la integritate și intimitate, să ai, într-un mare… spital județean (!), dintr-un municipiu cu pretenții (doar pretențiile de el!!!) saloane MIXTE (femei și bărbați la un loc), sau în care pacienții stau câte doi în pat, la Chirurgie, Interne sau Cardiologie, poate chiar și la Neurologie… Mi se pare DEZUMANIZANT. E clar că nu suntem în stare, că nu interesează OMUL, că organizarea e praf!
Restricții, zice-se, cu duiumul, până vezi că, deși tu te conformezi (deși vezi că altul, lângă tine, dă … ceva gardianului și intră lejer în spital, unde vor mușchii lui), pe lâîngă tine se strecoară două doamne pline cu sacoșe cu iconițe și pijamale de vânzare. Doar sunt… d-ale casei și nu le zice nimeni nimic. Intră și fără halat și papuci de unică folosință. Și dacă ai noroc, te invită vrenun ambulanțier sau om de la curățenie să urci cu liftul… tocmai cu liftul ăla cu podeaua șubredă și linoleumul jumulit, cu care sunt transportate, cel puțin teoretic, exclusiv… deșeurile sanitare, biologice, materialele și substanțele radioactive și pe ușa căruia e un afiș mare cu semnul INTERZIS. Simplu, pentru că, „aici, în spital, se respectă reguli, tovarășă!„, cum țipă ca pe câmp cucoana care e pe post de vajnic și nemilos gardian la intrare.
În saloane, pe sus, aer închis, miros de mediamente, aerisire ioc… doar din unele birouri, miros îmbătător de cafea, parfumuri extrafine și gustări calde!
În rest, tărgi pline în așteptare, pe holuri, la lifturi (pentru că blocajele sunt la ordinea zilei; uneel lifturi merg doar pe bază de… pumni), mai câte-n mort, pe targă, mai câte-o familie la braț cu câte un casetofon sau radio dat la maxim (probalil să întrețină atmosfera), furnicar… și birocrație. Cât cuprinde. Aud într-un salon o asistentă scuzându-se față de un pacient proaspăt internat: trebuia să aveți medicamentul ăsta la dumneavoastră, să-l aduceți de-acasă. Noi nu îl avem aici. Nu știu cum o să vă continue domnul doctor tratamentul! Ăsta trebuie să îl luați zi de zi! În altul, o altă asistentă spune unui pacient că acolo, pe etaj, nu mai are vată. Se duce să împrumute de la o altă secție, de la un alt etaj… ca să poată schimba o amărâtă de branulă (leucoplast aveți?… că uneori și ăla trebuie adus de-acasă!)
Spital Județean în România anului 2019. Jos, în parcare, câteva familii care au, probabil pe câte cineva internat au pus de… camping. Mese, scaune,mici, bere, rulote, dubițe, muzica tare, pledul la soare și așteaptă s-audă dacă x mai trăiește sau nu. (acuma, cinstit, parcarea e improvizată pe un teren cu pământ, pietre și resturi de roți, bălți și pet-uri, chiar lângă gardul spitalului!)
surse foto: ziare.com; Ziarul INCOMOD
