Auzeam mai acum cateva minute la televizor un sociolog “cu staif” spunand ca “Romania incepe sa se dezintegreze in inima romanilor, ca multi dintre noi nu mai au notiunea de patrie, patriotism, pentru ca, lucru lesne de inteles, tot mai multi percep traiul si sentimentele prin intermediul banului, ca sunt orbi fata de ce e de jur imprejur, ca li se par desuete discutiile, dezbaterile despre tara, tarani, patrimoniu, peisaj, etc…”
Daca chiar ar fi asa, ar fi vai si amar!
Totusi, Romania EXISTA. Poate nu mai vrem noi s-o vedem… Poate nu mai avem timp. In cazul asta nu e vorba de “chef”. Sa iti iubesti tara, neamul, nu e o chestiune de chef. Cat de multa coruptie si mizerie politica ar fi…! Cat de greu ar fi. E ca si cum i-ai spune mamei ca n-o mai iubesti si a-i alunga-o de-acasa daca a ajuns somera…
Daca iti iubesti tara, o iubesti, daca nu, nu. Nu exista jumatati de masura.
Si tara asta nu e rea. E, poate, bolnava si asteapta de la noi s-o vindecam. Dar tara asta este si are dreptul sa ramana o gura de rai. Oriunde iti intorci privirea vezi ICOANE. Pe cer, minuni, prin munti, cete de tablouri ce-ti atie rasuflarea, prin sate biserici cu istorii si legende cat mii de carti de istorie si mesteri mari, orase seculare sau, mai noi cu oameni destoinici, cu nume inscrie in cartea de aur a umanitatii.
Pe tara asta s-o iei s-o faci icoana la rarsarit in casa si asupra-i sa pui stergar si-un tricolor si busuiocul sa-i fie pazitor. Pe tara asta s-o pui in blid, s-o gusti c-o lingura mare, de lemn, sis a-ti stropesti patul, ca si cu aghiasma…
Romania. Cu R de la RESPECT…
Sursa foto: Daniel Carcea _ Romania – Carpathian Garden
