Aş trage un semnal de alarmă. Şi nu pentru că n-am ce face. Dar nu pot să tac!!!
# Alocaţia zilnica pentru hrana copiilor institutionalizaţi din Prahova a fost majorată de către Consiliul Judeţean cu 70 de bani!!! Pentru fiecare!!!
# Undeva, într-o capitală de judeţ, deunăzi, a fost furată cu totul şi cu totul o… ambulanţă.
# În gara Predeal, staţiune „cu ştaif”, zice-se, adesea sosirea unui tren e anunţată abia… după ce acesta opreşte în gară. Sau chiar şi după ce… pleacă!
# Sate întregi stau noaptea cu străzile în beznă, de parcă-ntoarse sunt vremurile de dinainte de 1989.
# Un preot beat a batut un tanar in plina stradă! Într-o comună clujeană.
# Există spitale judeţene de urgenţă unde duminica, de exemplu, se opreşte apa! Din spirit de economie, iar instalaţiile de aer condiţionat sunt doar mobile purtătoare de praf, inerte, în vreme ce pacienţii se coc la termopane!!! Unde, la cardiologie sau terapie intensivă (ATI) sunt amestecaţi în saloane cu… 8-9 locuri, femei şi bărbaţi, unde asistentele te ceartă dacă mănânci dar şi dacă nu mănânci, unde îţi cer de la obraz vată, alcool, apă oxigenată, seringi, branule… (poate într-o zi chiar şi o masă de operaţii, nu?) Unde dacă vrei să vizitezi, firesc un pacient grav bolnav, eşti supus unui adevărat interogatoriu de către o biată infirmieră, ca la Curtea Supremă şi, în final, ţi se închide uşa în nas, doar dacă nu cumva arăţi legitimaţia de jurnalist sau poate dacă spui că eşti ruda asistentului şef… deşi noaptea bântuie HOŢII prin saloane, ca-n Vestul Sălbatic.
# Sate istorice (la doi paşi de mari oraşe!) cu biserici seculare nebăgate în seamă, la un pas de prăbuşire (parasite!!!), în vreme ce la porţi stau precum buldogii maşini „4×4”.
# Oraşe în care biletul de autobuz costă mai ceva cât pita cea de toate zilele, deşi transportul în comun funcţionează după orarul nopţilor polare. Cu autobuze de acum 30 de ani…
# Trenuri în care oricând poţi fi coleg de vagon cu un pisoi rătăcit, sau, mai grav, cu un şobolan în căutare de hrană şi culcuş.
Imagini reale, ruginite, dar care năpădesc şi dor. Imagini dintr-o Românie ea însăşi meritând să treacă pe la secţia de terapie intensivă. Până nu e prea târziu!!! O Românie bolnavă. Şi, adesea, contaminată cu un virus oribil: indiferenţa, delăsarea…
O Românie căreia nu trebuie să-i plângem de milă. Şi care sper să nu ajungă la Sibiu…
Surse foto: www.protoieriacampina.ro, libertatea.ro
