V-ați întrebat vreodată când și unde a fost inventată… SANIA, purtătoarea noastră de copilărie și de povești de iarnă?! Vă mai aduceți aminte de derdelușul din copilărie de pe care nu vă dădeați duși până târziu, în seară?!?…
Când și unde a fost creată întâia dată minunea asta, SANIA, rămâne, totuși, un mister, dar se crede că poporul… Egiptului Antic a folosit sania în construcție pentru a transporta obiectele grele.
Modele de sănii au fost descoperite în excavările navale “Viking” din Oseberg. Săniile nu numai că erau folositoare iarna, ci puteau fi trase și peste terenuri umede, drumuri noroioase, chiar și pe teren dur cu condiția că cineva să lubrifieze tălpile cu ulei sau să le umezească în permanență cu apă. În perioadele reci, apa se transforma în gheață, iar sania aluneca mult mai ușor fără a fi necesar depunerea unui efort major pentru a le trage. Sania a fost foarte valorificată deoarece, spre deosebire de vehiculele cu roți, a fost scutită de taxele de trecere.
Se știe că, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, o sanie închisă numită “vozok” asigura transport de mare viteză prin teritoriile acoperite cu zăpadă din Rusia Europeană și Siberia. Aceasta a fost modalitatea de transport preferat de regalități, episcopi și boieri muscoviți. Multe sănii regale (vozok-uri) de importanță istorică sunt conservate în Arsenalul din Kremlin (sursa orapovesteicaie.blogspot.ro)
Săniile trase de om a fost o modalitate tradițională de transport în expedițiile de explorare britanice în Arctica și Antartica. Săniile trase de câini au fost folosite de mulți alții precum Roald Amundsen.
Unele sănii au fost create pentru activități de recreere sau pentru activități competiționale (de aici s-a dezvoltat mai apoi, sportul cu bobul!). În zonele temperate, în timpul iernii, copiii ies și se joacă cu săniile, umplând dealurile și ulițele sau străzile în pantă, transformate în fascinante derdelușuri…
