Atâta vreme cât mai sunt sate așa, unde tropotul copitelor duduie pe uliță când căruțele aduc fânul amestecat ca-ntr-un poem cu florile de câmp, iar berzele adulmecă zările cu zboruri arcuite, iar copiii le privesc cu emoție convinși că le aduc un frățior… mai bate în noi inimă curată…
Atâta timp cât mai avem sate neferecate în vile-kitsch, sufocate de termopane și tăblării sofisticate, atâta timp cât mai zburdă prunci pe ulițe să prindă fluturi și caută desculți un pârâu să-și scalde vacanțele… mai avem aici izvoare curate în care să ne regăsim…
Priviți aceste imagini și-ntoarceți-vă cu inima ACASĂ…
foto: Louis Guermond
