Iar cerul se crapă spre-a plânge intens…
și Lazăr se-ncruntă,
și ploaia e mută…
O fotografie care ilustrează ceva mai mult decât o dimineață înnegurată la Sibiu. Mai degrabă…un soi de metaforă. Despre cum privește trecutul prezentul… or fi oare, motive… să stea măritul Lazăr cu tâmpla încrețită, cu norii în privire, când vede lumea toată…?!?
Dincolo de fotografie, un mesaj care dă de gândit…
foto: Louis Guermond
