La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut recent lucrarea „Monografia unei comune – Râu Sadului; Biografia unei personalități – Preot Ioan Marin”, elaborată de col. justiție Florin Popa, ing. Carmen-Maria Popa și Ștefan Popa.
Demn de apreciat, volumul face parte din seria lucrărilor dedicate localităților din Transilvania care se remarcă prin istorie, patrimoniu și viață bisericească. Lucrarea își propune să valorifice documente care atestă viața economică, bisericească, tradițională și culturală a localității din Mărginimea Sibiului, al cărei început este consemnat undeva la începutul secolului al XVIII-lea, când familii din Rășinari au întemeiat cele patru cătune care formează actuala localitate: Ciupari, Beberani, Maelați, Fleschinești sau Fundu Rîului. Cătunele au primit numele primilor locuitori veniți din Rășinari și au marcat o nouă etapă în existența așezării. Cercetările arheologice au descoperit urme ale civilizației dacice pe pământurile actualei comune, iar alte mărturii documentare atestă prezența unor locuitori și în secolul al XVII-lea. Acestea demonstrează că actualul teritoriu al comunei a fost locuit și înainte de venirea rășinărenilor în secolul al XVIII-lea.
„Autorii au cercetat cu atenţie nu numai izvoarele documentare, ci şi o serie de lucrări istorice, dar, mai ales, prin contactul cu locuitorii comunei, au reuşit să surprindă şi sufletul lor, aspiraţiile lor spre mai bine, lupta lor pentru neam, credinţă, cultură şi unitate românească. Lucrarea redă o amplă frescă a vieţii comunităţii din Râu Sadului, de-a lungul devenirii sale istorice, reuşindu-se astfel prezentarea perioadelor importante, când istoria zbuciumată a acestei localităţi s-a identificat şi s-a împletit cu istoria şi jertfa preoţilor şi credincioşilor acestei comunităţi. Monografia aceasta reprezintă pentru autori încununarea unei activităţi de identificare şi strângere a datelor istorice, dar şi împlinirea unei sfinte datorii, de suflet şi de conştiinţă, faţă de toţi cei care şi-au legat rădăcinile, viaţa şi destinul de Râu Sadului. Binecuvântăm strădania autorului de a oferi cititorilor interesaţi, dar mai ales celor ce locuiesc sau îşi au originile în Râu Sadului, această monografie locală, care este parte integrantă a istoriei întregului neam românesc”, subliniază IPS Mitropolit Laurențiu, în prefața lucrării.
Documente și lucrări monografice
Așa cum aflăm de pe site-ul Mitropoliei Ardealului (mitropolia-ardealului.ro), Monografia apărută la Editura „Andreiana” este rodul unei ample cercetări în arhivele comunei Râu Sadului aflate la școala, primăria și biserica din localitate, precum și în arhiva națională județeană. De asemenea, autorii au folosit monografii și lucrări despre zona Mărginimii Sibiului și implicit Râu Sadului, amintind aici lucrarea lui Victor Păcală intitulată „Monografia comunei Rășinariu – 1915”, sau ampla lucrare coordonată de Cornel Irimie, Nicolae Dunăre și Paul Petrescu numită „Mărginenii Sibiului – civilizație și cultură populară”. Lucrarea adună informațiile din aceste lucrări și oferă o monografie completă a localității din Mărginimea Sibiului.
„După părerea noastră, apreciem că cercetarea ştiinţifică necesară elaborării unei monografii locale, presupune, în primul rând, o pătrundere în tainele arhivelor în care memoria timpului şi-a depozitat gânduri şi existenţe, gesturi şi aspiraţii, secrete şi declaraţii ale acelora care şi-au marcat trecerea punctând în piatră, penel, suveică sau nicovală, inestimabilul cod al comunicării cu viitorul. Ne place să credem că această monografie va dovedi celor prezenţi şi viitorimii, faptul că, părinţii şi străbunii noştri au fost iubitori de ţară şi de neam, şi-au cultivat şi transmis copiilor limba şi cântecele cu care s-au născut, făcându-le mereu mai frumoase şi mai dragi sufletelor noastre, noi, cei de astăzi, având obligaţia sacră să ducem mai departe aceste comori ale neamului românesc, pentru ca, la final, când vom preda ştafeta copiilor noştri, să spunem că a meritat osteneala, plecând un pic să ne întâlnim cu divinitatea, cu sentimentul datoriei împlinite”, spun autorii în Argument.
Atestare documentară
Lucrarea este împărțită în cinci capitole. În primul capitol, autorii prezintă așezarea geografică, evoluția geologică, clima, solul, flora, fauna și resursele naturale din zona unde se întinde localitatea Râu Sadului. Al doilea capitol este dedicat istoricului comunei, plecând de la atestarea documentară, locuitorii comunei și până la folclorul și obiceiurile râurenilor, iar în al treilea capitol se vorbește despre antropogeografia economică a comunei.
„Dinamica creşterii numărului de gospodării în actuala vatră a comunei, şi în mod deosebit după cel de-al doilea război mondial, a dus la transformarea aşezării Râu Sadului dintr-o grupare de cătune, în fază iniţială, într-o comună concentrată şi bine grupată pe valea râului Sadu. Cătunul, aşa cum a fost iniţial comuna Râu Sadului, este o aglomerare de gospodării, putând cuprinde între 250-300 de suflete, relativ răsleţite între ele, din cauza prezenţei livezilor şi a fâneţelor. Este aglomerarea rurală obişnuită în dealurile subcarpatice din sudul Transilvaniei, care ne apare fie ca o înşiruire de gospodării de-a lungul unei văi, fie, sub formă poligonală, în luminişul pădurilor – cum e cazul coloniei de ţigani din dealul Golcinului, spre exemplu, ori cazul gospodăriilor din zona Sădurel-Gâtu Berbecului”, spun autorii.
Potențialul turistic
În capitolul al IV-lea sunt prezentate instituțiile laice și ecleziale din sat, iar în ultimul capitol autorii prezintă obiectivele turistice din Râu Sadului. Situat într-o zonă pitorească, înconjurat de munți și scăldat de ape cristaline, localitatea are un imens potențial turistic. Cei care pășesc aici vor găsi un tărâm mirific, cu peisaje unice, aer curat de munte și oameni primitori.
„Datorită poziţiei geografice periferice şi având toate condiţiile unui adăpost şi al unei economii naturale, râurenii nu puteau locui decât aici, la poală de munte şi pe firul unei ape ce străbate una dintre cele mai frumoase văi existente în Carpaţii României. Dacă cineva ar întreba pe un râurean, de când crede că datează aşezarea comunei sale, întrebarea l-are surprinde, căci nici el şi nici părinţii lui nu au conceput un alt spaţiu de viaţă decât cel de pe Valea Sadului. Strâns legat de sentimentul existenţei, într-o deplină armonie a omului cu natura, este sentimentul comunităţii sufleteşti a satului, a comunei. În studiile noastre, şi din analiza traseului vieţii preotului Ioan Marin şi a urmaşilor acestuia, în mod deosebit a Corneliei Mihalcea, am observat faptul că râurenii au o relativă omogenitate de spirit, o viziune unitară a vieţii, datorită faptului că au vieţuit laolaltă timp îndelungat şi într-o relativă izolare. Izolare care în perioada de după anul 1989 începe să se risipească, comuna şi locuitorii acesteia fiind din ce în ce mai cunoscute”, spun autorii.
