În ultimele două zile, s-a discutat acut despre ultima apariție publică a REGINEI REVISTEI, actrița STELA POPESCU, al cărui sfârșit tragic ridică întrebări și… un motivat sentiment de revoltă.
De la bun început, spun că scriu aceste rânduri din perspectiva omului simplu, care, da a trăit în lumina unui bunic director de spital și medic pe front, (dar nu am pregătire medicală în adevăratul sens al cuvântului), dar și din perspectiva jurnalistului care, ca să învețe totul despre oamenii și profesiișe despre care scrie, a făcut gărzi întregi (pe timp de noapte mai ales) cu echipajele de ambulanță-URGENȚE MAJORE, de la Serviciul de Ambulanță Prahova (la vremea cînd eram jurnalist în Ploiești). Să adaug: am experiența salvării propriei mame dintr-un accident vascular grav (în urmă cu un an și jumătate), petrecut noaptea, fix cam la aceeași oră la care începea suferința marii actrițe. Așadar cunosc și am trit cum s-ar spune, pe pielea mea simptomele, evoluția, modul de acțiune din partea a două echipaje de specialiști chemați cu maxime insistențe… Au stat și au făcut eforturi supraomenești să o salveze pe mama, am stat acolo, am văzut ce au făcut și am văzut reacțiile mamei, am văzut exact ce au făcut medicii și apoi cât a durat până să se încumete să o miște din loc pentru a o coborî de la etajul 4 pînă la mașina de ambulanță, pentru că era necesară evitarea categorică a zdâncinăturilor, a mișcărilor bruște.
Așadar… cu toată această… încărcătură, mărturisesc că STELA noastră dragă, STELA POPESCU putea fi salvată!!! era o chestinue de spirit civic, de atenție. Vorba cuiva. Era vorba de o chestiune simplă, să-ți dai seama că ceva GRAV, EXTREM de GRAV se întâmplă cu artista, când a început să vorbească pe scenă la Gala unde, clar, i s-a făcut rău. Era o situație limită. Acolo, atunci, nu se punea problema să mai întrebi victima dacă să chemi sau nu salvarea. E ca și cum ai spune că trebuie să întrebi un copil care se naște dacă vrea acea mamă care îl naște sau alta… era o chestiune de umanism, luciditate. Nu trebuia să ai pregătire medicală de nu știu ce nivel. Nu era vorba să dai tu, om oarecare, un diagnostic, să oferi un tratament. Doar să ai ochi să-ți dai seama că ceva NU E DELOC ÎN REGULĂ. Și chiar de mă veți înjura, voi spune ceva: de multe ori, ne aglomerăm la evenimente, ne împăunăm în toalete scumpe, strălucitoare, să înhițim premii, distincții, să ne vadă lumea, parfumați, aranjați, strălucitori pe dinafară… dar când e vorba să fim LUCIZI, să vedem ceea ce este în jurul nostru, plutim în lumea noastră, construită artificial, convinși că noi, numai noi suntem cei mai buni, cei mai… eleganți.
STELA POPESCU, cea care ne-a descrețit frunțile, care ne-a dus în lume ade aur a teatrului și a muzicii, a murit… într-un fel, avem și noi o contribuție la tragedia asta. Nu vorbesc doar de participanții la acel nefericit eveniment. Vorbesc de noi, societatea în ansamblu. Am văzut de nenumărate ori accidente rutiere extrem de grave, unde unii șoferi se opresc să facă poze de senzație… am văzut bătrâni în situații disperate, ocoliți de toată lumea…
E CUMPLIT. E DUREROS. E DEZONORANT!
foto: extranews.ro
