Trecem pe stradă. Liniştiţi sau grăbiţi săraci sau bogaţi. Uneori făcându-ne în grabă o cruce prin dreptul sau abia după ce am trecut de vreo biserică, sau uitând pur şi simplu să-i mulţumim celui de sus că auzim, vorbim, zâmbim, dansăm, alergăm, ne certăm sau ne împăcăm, că ne ducem copiii la mall sau în parc…, că suntem sănătoşi. Într-atât de mult că nici nu băgăm de seamă.
Şi, totuşi…
Undeva, în Sibiu, o clădire de pe la 1875 ţine destinele a peste 100 de copii bolnavi, veniţi din 28 de judeţe. Să înveţe carte şi mai cu seamă să înveţe să ţin capul sus, să poată zâmbi, să învingă suferinţa: Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr 2 Sibiu.
Instituţia are în custodie, în acest an şcolar 125 de copii, cu clase de la grădiniţă până la clasa a VIII-a. Mulţi dintre ei au implant cohlear (ceea ce presupune intervenţii chirurgicale costisitoare), sunt hipoacuzici sau autişti, alţii au deficienţe de vorbire sau diverse alte dizabilităţi asociate. Aşa cum precizează interlocutoarea noastră, un număr însemnat de copii provin din satul Băieşi- comuna Jina, unde mare parte din populaţie, din cauze încă nu tocmai elucidate, suferă de hipoacuzie.
Dar învaţă. Atenţi, cuminţi, copilăroşi. Chiar dacă lumea lor e surdă… chiar dacă sunt… ALTFEL. Sunt tot copii, tot elevi.
Arta. Lecţie, terapie… şi chiar scara spre podium
Copiii de la acest centru sunt foarte conştiincioşi. Şi, în plus, drumul lor spre mâine le este călăuzit cu multă răbdare şi prin intermediul artei. Fac arte plastice cu doamna prof Ioana Guţă, fac educaţie tehnologică, învaţă dansuri şi tradiţii populare. Iar efortul şi pasiunea lor încarcă vitrinele şcolii cu premii şi diplome. Iată, însă, câteva exemple: Premiul I la Olimpiada Elevilor cu Deficienţe de Auz- Timişoara (ediţia I), Premiul III la Galaţi, la o altă ediţie a aceeaşi olimpiade, Premiul I în Italia, în 2010, la un concurs internaţional, Marele Premiu la Concursul Oamenilor Aproape Invizibili (noiembrie 2013), la care se adaugă numeroase expoziţii dar şi participări la festivaluri şi evenimente locale şi naţionale. Pentru că profesorii de aici ştiu că muzica, frumosul pot modela sufletele şi pot vindeca suferinţe.
Liceul, un vis care poate deveni realitate
Aşa cum am precizat de la bun început, instituţia are în custodie copii din 28 de judeţe, începând de la nivelul preşcolarilor până al clasa a VIII-a inclusiv. Mai departe, copiii, dacă pot şi vor să urmeze un liceu special sau o şcoală profesională trebuie să plece, iar, în patru zări. La Cluj, la Bucureşti, la Iaşi… „Pentru un copil, un tânăr cu dizabilităţi, după ce s-a format într-un colectiv, după ce a făcut un efort imens să se integreze, este dificil să spargă iar graniţe, să se readapteze, să o ia de la capăt, oricum, departe de familie. Am încercat- şi nu renunţăm la idee- să punem bazele unor clase de liceu. Să putem avea continuitate, iar copiii să aibă o şansă mult mai mare. Am discutat această problemă încă de pe vremea fostului preşedinte la Consiliului Judeţean- Martin Bottesch, şi am pus această doleanţă şi pe masa domnului Cindrea. Ei bine, avem promisiunea că vom fi sprijiniţi. Trebuie numai să întocmim un studiu şi să… nu ne pierdem speranţa. Ar fi o realizare uriaşă, pentru copii”, explică dna Cornelia Posa.
