Numele MARIA provine din varianta ebraica Miryam sau Maryam, care este compusa din mar – „picatura” si yam – „mare” si deci ar fi „picatura de mare”. Ceea ce ar explica inrudirea numelui cu cuvantului MARE…
Alte surse dau originea numelui in limba egipteana, unde Mar ar insemna „a iubi, a alege pe cineva” si Am care ar veni de la zeul Amon, insemnand deci „cea aleasa ori iubita de Amon”. Prin filiatia ebraica si greaca, Maria si Mariana ar insemna „cea aleasa ori iubita de Dumnezeu”.
Este singurul nume feminin pomenit in Coran,conform literaturii islamice iar traditia ortodoxa ca si cea catolica o considera o sfanta,Fecioarei Maria acordandu-i-se un mare respect fiind Mama Sfanta lui Iisus Hristos.
STIUTE si NESTIUTE despre numele MARIA
Semnificatia numelui Maria. Avind o larga arie de raspindire care acopera Europa, cele doua Americi, Australia, o parte a Africii si a Asiei, Maria, cel mai cunoscut si frecvent dintre prenumele feminine, comune unui mare numar de popoare si limbi, continua in onomastica moderna un vechi nume biblic. Traditional la vechii evrei, purtat de profetesa Maria, sora mai mare a lui Moise (mentionata in Exod), numele in discutie este mult mai bine cunoscut din N. T., unde este purtat de mai multe personaje, celebra fiind Fecioara Maria. Crearea si raspindirea cultului acesteia este in strinsa legatura cu celebrarea zeitei egiptene Isis (->Isidor). Raspindit in epoca elenistica si” romana intr-o foarte intinsa arie geografica ce includea si Dacia, cultul acesteia a concurat in mod serios crestinismul primitiv; pentru a-1 inlatura, a fost instituit cultul Mariei, necunoscut iudaismului si nici crestinismului pina in sec. 4. Cum se explica formele sub care este cunoscut numele in diferitele limbi vorbite in Europa? in greaca N. T., unul dintre intermediarii prin care s-a raspindit onomastica biblica, apar doua forme: una indeclinabila, mai frecventa si probabil mai veche, Mariam si o alta declinabila dar mult mai rara, Marfa, gen. Marias. in textul ebraic este intilnita insa forma Miryam (de aici prenumele feminin actual Miriam), spre deosebire de forma arameeana Maryam din Targum, considerata de unii specialisti o modificare a primei forme datorata apropierii de cuvintul arameean mar „domn, stapin”. Potrivitwww.interpretare-nume.ro , luand in consideratie ca in Septuaginta forma este Mariam si ca acelasi tratament — cu a in prima silaba — este propriu arabilor, sirienilor si etiopienilor, unii lingvisti cred ca forma initiala ebraica era Maryam, introducerea lui i’in prima silaba fiind pusa pe seama Massoretilor. Trecut din greaca in latina, Mariam (de remarcat obisnuita modificare a accentului) a fost simtit ca un acuzativ, pe baza acestei forme „reconstituindu-se” nominativul Maria, continuat, uneori cu mici modificari, de franceza, italiana, spaniola, engleza etc. in mod normal, originea si semnificatia originara a acestui nume celebru au fost mult dezbatute de-a lungul timpului; au fost propuse pina astazi peste 60 de solutii etimologice. Maria devenind cu siguranta cel mai discutat, dar si cel mai controversat nume. Cum nu ar fi nici posibil si nici util sa refacem aici istoria incercarilor etimologice, vom oferi doar doua dintre ele. Prima nu este decit una dintre numeroasele curiozitati lingvistice, dar a avut o larga audienta in cursul ev. med. Hieronim (sec. 4—5 e.n.), primul traducator al Bibliei in limba latina (traducere cunoscuta sun numele de Vulgata), vedea in Maryam un compus din cuvintele ebraice mar „picatura” si yam „mare”, deci „picatura de mare”, redat in latina prin stilla maris. Prin erorile copistilor textului s-a ajuns la stella maris, ceea ce inseamna „stea de mare”. N-ar fi exclus ca popularitatea acestei vechi explicatii sa fi sprijinit intr-o vreme raspindirea numelui feminin -> Stela, considerat probabil un sinonim al lui Maria. Ca si explicatia propusa de Hieronim, cea mai mare parte a incercarilor facute pina astazi pornesc de la ebraica. Dar, asa cum am vazut mai sus, numele este atestat prima oara in Exod, si profetesa, care il poarta, se nascuse in aceasta tara si chiar numele fratelui ei, —> Moise, era de origine egipteana. Pornind si de la aceste elemente ale legendei, tot mai multi specialisti considera astazi ca Maryam nu apartine fondului onomastic ebraic, ci acelui egiptean. Din acest punct de vedere, mult discutatul nume ar putea fi pus in legatura cu verbul mrj (numai structura consonantica a cuvintului), care in vechea egipteana insemna „a iubi” (in copta merit „iubit”) sau chiar cu un nume personal ca mrj-imn (in copta Merit Amun „iubit de Amon” — in religia vechilor egipteni Amon era considerat marele rege al zeilor). Maryam ar putea continua chiar pe acest mrj-imn (de unde actualul prenume Mariana); o alta solutie fiind interpretarea lui ca un derivat cu sufixul feminin ebr. -am de la mrj(t). Daca legatura etimologica dintre Amon si Maria este justa, s-ar putea incerca si o aproximativa cronologie a numelui, cel putin in ceea ce priveste perioada generalizarii lui. La origine un mic zeu local, in cultul caruia se pastreaza si urme ale unor ritualuri agricole, Amon din Teba urca in virful panteonului egiptean si este pus alaturi de Ra in timpul dinastiilor a 11-a si a 12-a (anii 2100—1800 i.e.n.) cind statul se reunifica in jurul Tebei. Probabil in aceasta perioada se raspindisera si formatiile teoforice in care apare numele zeului. Preluat de evrei din egipteana, numele se raspindeste prin intermediar grec si latin la toate popoarele europene crestinate, devenind in cele din urma cel mai cunoscut prenume feminin de sursa biblica. in apusul Europei, Maria apare in izvoare inca din sec. 4, dar stabilirea exacta a frecventei in inscriptiile latine nu este posibila, intrucit numele biblic se confunda cu forma de feminin a unui frecvent nume gentilic roman —>• Marius, cu care nu are nici o legatura etimologica. Desi cultul Fecioarei avea o larga raspindire si popularitate in Occident, numele de botez Maria nu se generalizeaza decit destul de tirziu. in Germania nu se produce inainte de sec. 16 si este legat in buna masura de Reforma, care aduce o profunda modificare si in onomastica. in Franta, la sfirsitul sec. 14, Maria era departe de a fi curent, iar in Elvetia, unde astazi este foarte popular, nu apare inainte de 1511, frecventa lui crescind considerabil de-abia in sec. 17—18. in buna parte aceasta situatie se explica prin faptul ca numele era atit de respectat, incit atribuirea lui curenta ar fi fost o impietate. Acest statut de tabu onomastic il avea Maria, de exemplu, in Spania (-> Carmen). Ca o curiozitate vom aminti ca si numele actualei capitale a Argentinei poate fi pus in legatura cu unul dintre culturile dedicate Mariei; cunoscutul calator spaniol Pedro de Mendoza numeste asezarea intemeiata de el la 1536 pe malurile fluviului La Plata, Nuestra Senora del Buen Aire, — de aici Buenos Aires, dupa numele unei biserici din Sevilla, inchinata Fecioarei „vinturilor bune”, ocrotitoare a navigatorilor cu pinze. Toate aceste nume isi datoreaza popularitatea initiala legaturii lor motivate cu Maria; dar in sfera de atractie a acesteia au intrat si altele cu care nu se poate stabili nici o legatura etimologica sau istorica, ca Marius, Marian etc, considerate in mod gresit, datorita asemanarii formale, corespondentele masculine ale lui Maria. Un alt fapt specific onomasticii apusene este folosirea numelui Maria alaturat de un alt nume de botez masculin, pentru baieti, astfel, explicindu-se prenumele duble de tipul Jean-Marie, Jose-Maria, Fernando-Maria, Xavier-Maria, Rainer-Maria etc. Si in sfirsit o cifra ilustrativa pentru frecventa numelui in apusul Europei; in a doua jumatate a sec. 18, in Anglia, 25% dintre femei erau numite Mary. in rasaritul Europei, Maria nu a avut niciodata statut de tabu. La romani, desi atestarile documentare nu apar inainte de sec. 15, numele este cu siguranta mult mai vechi. Probabil el a fost folosit chiar de populatia romanizata si in parte crestinata de la nordul Dunarii, inaintea contactului cu slavii. Data fiind insa lunga perioada slavona din istoria culturii noastre, Maria nu poate fi considerat decit o forma de influenta slava, manifestata fie pe cale culta, fie pe cale populara. Cel mai frecvent prenume feminin romanesc, Maria are si o bogata familie de variante, derivate si hipocoristice, imprumuturi mai vechi sau mai noi ori creatii pe teren romanesc, toate folosite in mod curent si astazi: Maia, Mara (poate avea si alta origine), Mari (frantuzism putin folosit), Marica, Rica, Maricica, Cica, Maricuta, Cuta, Marieta (imprumutat din fr. Mariette, curent din secolul trecut), Marita, Rita, Maritica, Marula, Marusca, Masa, Marie, Marioara (Oara), Mariuca, Mariuta, Uta, Maruta, Maruca, Meri [cu accent pe i] (imprumut recent din engleza), Mia, Mica, Mimi, Mioara, Mira, Mita etc. # Engl. Mary, fr. Marie (Marielle, Mariette, Marion, Marionette), germ. Maria (Mizzi, Mia, Miini, Ria etc.), it., port., magh., bg., rus etc. Maria, sp. Maria. O Maria I Stuart, regina a Scotiei, Maria Tudor, regina a Angliei, Maria Tereza, imparateasa a Imperiului romano-german, Maria Antoaneta, regina a Frantei etc; scriitoarea engleza Mary Ann Evans (sau George Eliot), Maria Sklodowska Curie, Marie Joliot-Curie. in combinatie cu un prenume masculin numele a fost purtat si de Francois-Marie Arouet (sau Voltaire), Marie Henri Boyle (sau Stendhal), Marie Joseph Chenier, Rainer-Maria Rilke, Cari Maria von Weber, Andre-Marie Ampere etc ? Viata celebrelor regine Maria Stuart si Maria Tudor i-a inspirat pe Schiller, respectiv pe V. Hugo; Marion Delorme — eroina dramei romantice cu acelasi nume de V. Hugo si a romanului Cinq-Mars de A. de Vigny; Marie Arnoux din Educatia sentimentala de Flaubert, Maria Chapdelaine, eroina romanului cu acelasi nume de Louis Hemon, Marion Bloom sau Molly din romanul Ulysse de J. Joyce.
Pentru orice fată sau femeie este o binecuvântare să poarte acest sfânt nume, ce arată dragoste, ocrotire şi smerenie, căci doar cel simplu, iubitor şi smerit poate fi îndrăgit şi iubit de cei din jur. „Iubirea! Este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca până la El.” – Michelangelo Buonarotti.
Demn de luat in seama, calendarul creştin mai cinsteşte şi alţi sfinţi şi sfinte – peste 30 – ce poartă acest cinstit nume.
sursa foto: Telegraful român
