Legea amnistiei, scandal la Ministerul Culturii, pomeni agăţate de simbolul străvechi al lui Moş Crăciun- că doar aşa unii politicieni îşi mai aduc aminte de noi, amărâţii, neşanse, lipsuri, îndoieli… Te uită cum ninge decembre. Prin suflete dezbrăcate de speranţe, prin cratiţe bătute de vânt, prin sate ucise de propria bătrâneţe din care fug tinerii care-ncotro…
Ici-acolo, feerii de Moş Crăciun- exagerate sau, dimpotrivă, sărăcăcioase, bătrâni în azile ori copii orfani aşteptându-şi repetabilul pacheţel de sărbători…
Dreptate? Libertate? Democraţie? Nu ştim exact, nu înţelegem sau… nu vrem sau, nu putem… Sorbim sărbătorile, aroma banilor mai mulţi sau mai puţini, alergăm, ne destrămăm… şi cam atât. Ici-acolo, ce-i drept, tradiţii- rarefiate dar pure se chinuie să e trezească, să se încălzească. Uităm, însă repede sau trecem pe lângă ele indiferenţi, soioşi, LIBERI, MODERNI. Uităm chiar şi că, mai înainte de Crăciun avem a comemora eroii Revoluţiei şi, de ce nu, pe buni şi străbuni, conform datinei, ori avem a trece (în firea lucrurilor), pragul bisericii şi a ne închina.
Dar dacă picăm de demodaţi, de slabi de înger şi ne facem de râs?! Astea-s fleacuri… ce mai credinţă, ce mai tradiţie, ce mai revoluţie, amintiri, şi alte alea?! Să ne fie nouă sacul Moşul cum o fi, dar să ne fie nouă bine. În rest…
Eventual, ac să ne mai spălăm din păcate, ne lăsăm copiii cu cârdul (cu clasa, ca la acţiunile din vremea pionierilor) la împărtăşanie, că noi n-avem vreme pentru d-astea… Sau, comandăm un brad gata împodobit, ca să mai scăpăm de-o grijă…
