Spicuiri din viata teatrului la Sibiu. De ce nu?! Mai cu seama ca, de veacuri, aici arta dramatica s-a constituit ca un element de temelie in viata culturala a orasului, oamenii locului fiind pana azi pasionati de arta inventata de… grecii antici. Convinsi ca „teatrul pare un templu, iar spectacolul un ritual inchinat fiintei, lumii, semenului nostru”.
“Cel mai plin de viaţă dintre toate ţinuturile imperiale”, Sibiul este un oraş cu o teatralitate specială, primele spectacole fiind atestate documentar incă din secolul al XVI-lea. In secolul al XVIII-lea, au apărut primele trupe ambulante, care incintau sibienii, jucând piese in locuri improvizate. Pe la mijlocul aceluiasi veac, spectacolele se jucau intr-o baracă de lemn, in Piata Mare, iar apoi intr-un spatiu din apropierea Portii Cisnadiei, langa fosta Cazarma 90.
Mai mult, o noua epoca, mai luminoasă, incepe pe Cibin in anul 1769, odata cu prezentarea spectacolelor de teatru, operă si opereta in casa baronului Möringer, actuala Casa Albastră din Piata Mare. Activitatea teatrală se relansează in 1782, când la Sibiu soseste o trupa condusă de Christoph Seipp, o personalitate de talie europeană. Plăcut impresionat de atmosfera culturală sibiană, ia decizia să rămână doi ani in orasul de pe malul Cibinului. Spectacolele sustinute de trupa Seipp au fost cele ce au convins autoritatile orasului de necesitatea infiintarii unui teatru permanent care, cum demonstreaza realitatea, avea sa aiba un viitor stralucit.
Totusi, istoricii sustin ca istoria coerentă a teatrului sibian începe din anul 1788, când Martin Hochmeister a ridicat un edificiu destinat spectacolelor – prin transformarea Turnului Gros din centură de apărare a oraşului în clădire pentru teatru. Aici au început să se joace Shakespeare şi Molière cu o consecvenţă de invidiat, piese ale iluminiştilor, ale romanticilor germani, toate fiind consemnate în cronicile unui săptămânal teatral. După 1800 încep să apară, pe lângă repertoriul obişnuit, spectacole de teatru şi muzică inspirate din viaţa cetăţii”, asa cum aflam chiar de pe site-ul de prezentare a teatrului sibian.
Vara anului 1868 a fost momentul in care trupa dramatica a lui Mihai Pascaly, avindu-l ca sufleur pe insusi Mihai Eminescu, aflata intr-o “excursie de propaganda artistica si nationala prin Ardeal”, soseste la Sibiu. A fost prima data cand se juca… in limba romana. Trupa nu a trebuit sa plateasca taxe pentru sala, cu conditia sa prezinte unele spectacole gratuite pentru cetatenii saraci ai orasului. Presa vremii spune ca s-a jucat tot timpul cu casa inchisa, la unele reprezentatii fiind prezente si oficialitatile orasului. Numerosi spectatori au venit in costume nationale, din satele romanesti din apropiere.
Cladirea teatrului primeste, la 1876, o noua fatada, care da cladirii o nota monumentala distincta. In aceasta perioada, spectacolele teatrale cu care publicul sibian era atat de obisnuit s-au tinut in sala Hotelului “Imparatul Romanilor”. Sala redecorata in alb, rosu si auriu este inaugurata la 3 septembrie 1887, cu drama “Faust”.
Teatrul lui Hochmeister cade pradă a două incendii cu urmări devastatoare. Cel de-al doilea, din 1949, va forta autoritatile locale sa mute sediul teatrului în incinta fostului cinematograf Apollo, sediu în care funcţionează şi astăzi. Stagiunea a fost deschisă de spectacolul „O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, pus în scena de Radu Stanca. Personalitate complexă, Radu Stanca, convins filogerman – a scris direct în limba germană şi a tradus numeroase lucrari, şi-a pus pecetea atât asupra teatrului, cât şi asupra vieţii culturale din Sibiu – fiindu-i cunoscuta preocuparea din cadrul cercului literar, precum şi creaţia poetica, dramatică şi eseistica. În calitate de regizor, Radu Stanca a montat la Sibiu piese din repertoriul national şi international până în 1961, când s-a transferat la Cluj.( sursa: cultura.sibiu.ro)
In 1949 se infiinteaza Teatrul de Stat iar in 1956 se inaugureaza sectia in limba germana, care încearcă să păstreze o tradiţie de peste 400 de ani.
După ce a fost locomotiva Capitalei Culturale Europene Sibiu 2007 şi a fascinat mii de spectatori localnici şi turişti călători, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu continuă să fie o emblemă devenind, cu timpul, cel mai mare festival al artelor spectacolului din Europa.. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este cel mai important festival anual de teatru din România ce adună laolaltă unii dintre cei mai proeminenţi artişti naţionali şi internaţionali, continuând, astfel, tradiţia îmbinării culturii Europei Centrale şi Estice cu cea a Occidentului.
Si, nu putem incheia periplul prin trecutul teatrului nostru fără să recunoaștem că Este cel mai nominalizat teatru din România alături de Teatrul Național din București.
La Teatrul Naţional „Radu Stanca” fiecare spectator trăieşte, alături de personaje, sentimente dintre cele mai puternice, emoţii, bucurii, tristeţi, trăiri intense ce transcend limitele scenei. Aici, drama, dansul, fascinatia, visul, muzica prind aripi si fac spectacolul deopotriva cu maretia, invitand spectatorul la mediatie, la emotie, la bucuria de a trai arta, de a se imbogati spiritual cu fiece reprezentatie in parte.
Demn de precizat, teatrul sibian are un repertoriu de peste 70 de spectacole diferite ce pornesc de la tragedia greacă şi ajung la cele mai inovatoare experimente ale secolului XXI. Mulţi regizori faimoşi, români şi europeni-Silviu Purcărete, Andrei Şerban, Andriy Zholdak, Rodrigo Garcia, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Charles Muller, Yuriy Kordonskiy, Radu Alexandru Nica, Eugenio Barba-au creat adevărate capodopere pe scenele sibiene. Cine nu a auzit de faimosul Faust după Goethe, în regia lui Silviu Purcărete–un spectacol electrizant prin viziunea regizorală, complexitatea personajelor, peste 200 de actori într-un decor şi efecte ce parcă te copleşesc, te învăluie, te cuceresc!
Prin urmare, inca un motiv- urias- sa iubim Sibiul!
