În urmă cu două zile, pe o bancă dintr-o stație de autobuz, pe Bulevardul Mihai Viteazul din Sibiu, în văzul tuturor, își dădea sufletul un sibian.
Un… fapt divers. A venit Poliția, s-a constatat că nu sunt suspiciuni de violență… Pur și simplu, omul a murit.
Se pare, însă, că…bietul om își trăia zilele de ceva vreme chiar acolo, pe banca din stație. Singurul decor: autobuzele și trecătorii. Iar el… un nimeni de nebăgat în seamă. Dar dacă cineva ar fi avut omeneasca, FIREASCA… NEFIREASCĂ inițiativă să încerce să semnaleze cazul autorităților sau să îl ajute să meargă măcar la Azilul de noapte, să anunțe, cumva că acel bărbat stă pe stradă și riscă în orice moment să își găsească sfârșitul?! Poate că… ar mai fi trăit!!!
Cum însă, noi, adesea, suntem de gheață, indiferenți, insipizi și… fără… simțuri, poate prea grăbiți și prea preocupați de ale noastre, de parcă n-am aparține unei comunități, de parcă nici n-am fi oameni, ne-ar fi prea greu, prea solicitant și… neprofitabil să întindem o mână de ajutor.
„Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece..”.
