Din 1990 încoace, schimbăm la EDUCAȚIE miniștrii ca pe ciorapi. Fiecare vne cu mai multe sau mai puține idei, sunt mai ancorați sau nu prea în realitate și, sincer, nu știu câți au mers în școala din ultimul cătun să vadă care este situația reală.
S-au desființat școli, dar încă mai avem licee care de 3 sau patru sau mai mulți ani au generații care NU TREC examenul de Bacalaureat. Sunt sate întregi unde localnicii nu-și permit, pur și simplu, să își trimită copiii la școală.
Potrivit statisticilor oficiale, la acest moment, sunt 391.000 de copii care nu urmează cursurile niciunei forme de învățământ. Mulți (se pare că 1 dintre patru elevi abia ajung, eventual în clasa a IV-a sau a VIII-a. Și apoi renunță. Renunță mai ales trași înapoi de sărăcie, de lipsa de perspectivă.
Când auzi comentarii seci, scurte pe cât se poate, cu cifre dintr-astea, pe la știri, te îngrozești. Îți dai seama că e trist. Mai mult: TRAGIC. Și rămâi cu acea constatare și apoi discutăm de cine știe ce promisiuni/ scandaluri, politice. Și vine, apoi o altă zi. Și lucrurile, chiar dacă noi nu mai băgăm de seamă, sunt grave. Se acutizează pe zi ce trece. Realizați asta? Dar domnii care fac politică de le zbârnîie microfonaele? S-ar apuca să meargă prin stae, să treacă pragul familiilor cu mulți copii, sau chiar și numai cu unul, doi copii și care mor defoame, la propiu, și cărora le mor copiii pentru că au sobe improvizate, cârpite din lut, ori pentru că, bieții de ei nu mănâncă decât zeamă lungă de cartofi și mămăligă cu sare…
Așa cum am mai spus, scriu de aceste aspecte de un sfert de veac. Și problema e aproape identică în fiecare an școlar. ȘI?!?!?
sursa foto: Gherla INFO
