Undeva, în Sibiu. Pe o strada-cetate, Evul Mediu e la el acasa. Cateva calfe îmbracate ca în urma cu ceva secole, zdrobesc lemnul, metalul, „dau foc” ideii si fac ceva mai mult decat un simplu… spectacol.
Muncesc ca pe vremuri, şi arată tuturor farmecul vechilor meşteşuguri- vii şi astăzi- şi al uneltelor de altădată, în ciuda celor electrice, superautomatizate de azi, mânuite doar din butoane sau clape.
Miroase a rumeguş, praf şi fier încins, se vorbeşte germană amestecată cu engleză, română, franceză, cehă, fierăstraiele duruie, ciocanele bat, şi piesele prin forme la umbra zidului impunător al cetăţii.
Printre „picături”, calfele schimbă două-trei vorbe cu turiştii, fac fotografii, dau explicaţii sumare şi acceptă când câte un turist sau vreun copil se apropie şi chiar încearcă, în trecere să dea o mână de ajutor.
Te uiţi,priveşti şi vezi ceva… altfel. Nu muzică, nu dans, nu baloane. Poate, câteva lecţii despre muncă, prietenie şi bucuria de a face ceva care ţine de tradiţie şi, în egală măsură de educaţie.
Aşadar, dacă vreţi să „coborâţi” un pic dincolo de cărţi,în Evul Mediu, faceţi o plimbare pe Strada Cetăţii din Sibiu. Vă va încânta migala şi seriozitatea calfelor.
