Nu o dată, v-am înștiințat despre cât de frumos și luminat reîinvie tradiția la Poplaca, mai ales de când ansamblul Dumbrăvița a început din nou să rea rod și să adune în pas și cântec sămânța celor mai frumoas e comori din partea locului: jocul Călușerilor, jianele, hațeganele, învârtitele și dragul-drag de sat, de buni… totul pentru există aici dascăli dar și copii minunați, cu România în suflet.
În vreme ce alți copii bat mingea sau sunt lipiți de PC/tabletă, voi aveți vreme și vă place, cum se vede, să pătrundeți tainele jocului popular. De unde această pasiune?
R: Şi mie îmi place să bat mingea, şi eu am calculator, dar mi-a plăcut de mic copil jocul popular, vâzându-i pe fraţii mei mai mari. De la fratele meu, Ghiţă, am învăţat jocul „Căluşerii”.
Ai și în familie surori, frați, părinți care să fie membri ai unui ansamblu?
R: Da, sora mea a fost membră a Ansamblului “Ardealul” din Sibiu.
De când ai început la școală această activitate, iată, care dă roade frumoase?
R: De când eram în clasa I, în urmă cu 8 ani.Din anul 2010 activitatea grupului de “căluşeri” s-a interrupt odată cu pensionarea doamnei învăţătoare Viţa Surdu, care s-a ocupat de pregătirea noastră. Am reînceput repetiţiile la dansurile populare, anul trecut, când doamna professor coordinator, Simona Ioniţă, a reînfiinţat Ansambul “Dumbrăviţa din Poplaca” şi am fost invitaţi la emisiunea TV “Caravana isteţilor”-Estrada TV, Bucureşti, de asemenea, la Gala Naţională a “Caravanei isteţior”, la Constanţa, unde am primit placheta cu Premiul de Excelenţă. De anul acesta, am reînceput repetiţiile şi cu dansul “căluşerilor”, sub îndrumarea doamnei instructor, Iuliana Mihaiu, şi am participat deja la două festivaluri- unul naţional şi unul international.
Care este secretul : cum ai fost ales Vătaf? Ce calități ai, ce abilități? Care sunt criteriile?
R: Am învăţat cel mai repede şi cel mai bine paşii, mişcările…eu aşa cred…Şi, apoi, trebuie să ai şi costumaţia specifică, iar eu am moştenit-o de la fratele meu, pentru că şi el a fost vătaf.
Cum repetați? Când, câte ore? Ce îți place cel mai mult la aceste activități? Portul, jocul în sine, faptul că ai șansa să cunoști tradițiile locale? Te motivează premiile?
R: Repetăm cam de două, trei ori pe săptămână, câteo oră, două, depinde…Totul îmi place: şi portul, de care sunt mândru, şi jocul, dar şi tradiţiile comunei noastre. Ne bucurăm ori de câte ori urcăm pe scenă, iar, dacă mai obţinem şi premii, bucuria e şi mai mare. Sigur că ne motivează!
Vă doriți să continuați și când veți crește, să aveți șansa să jucați îîntr-un într-un ansamblu?
R: Da, foarte mult!
Care crezi tu că este cel mai frumos joc învățat?
R: „Căluşerii”! Dar iubesc şi jiana, şi învârtita, şi haţegana…toate.
Ce alte pasiuni ai?
R: Îmi plac toate sporturile de echipă: fotbal, rugby.
Cum crezi că vă ajută pentru viață folclorul…?
R: Încă nu ştiu cum, dar ştiu că vreau să continui să cunosc cât mai bine obiceiurile şi tradiţiile noastre şi să reprezint cu cinste comuna noastră oriunde mă voi afla, mândru că sunt poplăcean.
El e IONUŢ FRUMOIU. La 14 ani, e mândru de jocul din sat, de straiele moștenite din neam în neam, de romaânia pe care iată, o descoperă în fiecare pas de călușer, în fiece jiană, în fiece cuvânt cu rost primit în dar de la cei care le dăruiesc acestor copii tradițiile și tot ce au mai frumos acolo, la Poplaca, în Mărginime…
Felicitări! Să-ți fie jocul, drag copil, cale lungă și frumoasă, să-și fie cheia cu care să descui comori și inimi…
sursa foto: Prof Simona Ioniță
