Deunazi, viitorulromaniei.ro a publicat un interesant articol despre o initiative care, in esenta pare sa dea un plus de valoare tinerilor inimosi, dar si binecuvantatelor mosteniri din satele stravechi.
“Poate că numele lui nu vă e cunoscut încă şi e bine că e aşa, pentru că Mihai este un om modest care preferă un anumit tip de discreţie în responsabilităţile pe care şi le asumă. Munca lui, însă, cu siguranţă vă e cunoscută, mai ales dacă în ultimii ani aţi călătorit prin Transilvania, mai precis în interiorul triunghiului Braşov-Sibiu-Sighişoara.
Din 2002, de când a terminat facultatea, Mihai Dragomir se dedică activ promovării turismului din această zonă, dezvoltării ecoturismului şi mai ales includerii în orice itinerariu a bisericilor fortificate. Cum a ajuns un inginer electronist lider în dezvoltarea turistică a Trasilvaniei şi pionier în popularizarea bisericilor fortificate din satele săseşti? Răspunsul este că acolo l-a purtat întâmplarea şi că, de-a lungul anilor, lucrurilor s-au legat de aşa manieră tocmai pentru că el n-a refuzat nicio oportunitatea ivită.
Călătoria iniţiatică
În 1997 tânărul Mihai, proaspăt absolvent de liceu – profil Mate-Fizică – în oraşul natal Medgidia a urmat valul ascendent la acea vreme şi a dat la facultate la Bucureşti, la Electronică. Din prima zi, însă, şi-a dat seama de incompatibilitate. A profitat totuşi de contextul celor 5 ani de studiu pentru a călători prin ţară. Practic, în mai toate momentele libere pleca în câte o excursie. În acelaşi timp, s-a şi implicat în tot felul de activităţi extra şcolare, grupuri de iniţiativă, proiecte etc.
În 2004, în mod firesc, Mihai a pus-o şi de-o asociaţie (Mioritics), iar primul proiect a fost site-ul dordeduca.ro . “Mergem mult prin ţară şi mereu auzeam localnicii spunând: ei, păi dacă veneaţi acum o săptămână, ce sărbătoare a fost în sat. Şi noi ne întrebam de ce nu ştim de lucrurile astea,” rememorează Mihai începuturile lui în lumea organizaţiilor non-guvernamentale. Aşa că atunci, în 2004, el şi prietenii lui s-au gândit să facă un site cu evenimente prea puţin cunoscute şi promovate.
Ideea aceasta a venit mănuşă peste planurile de călătorii. În 2002, Mihai şi un prieten, alături de doi marinari au plecat cu barca de la Izvorul Oltului, până la Dunăre, apoi la Sfântu Gheorghe şi Constanţa. Cu un telefon mobil Zapp cu Internet (rara avis la vremea aceea) şi cu aparat foto digital zilnic au publicat un jurnal de călătorie, practic prima versiune a site-ului dordeduca.ro.
În 2003 au plecat de la Sulina până la Capul Midia, cu sandalele pe nisip, exact pe linia litoralului, iar în 2004 au ales zona Transilvaniei.
Atunci s-a produs declicul. Întâlnirea cu bisericile fortificate din zonă a fost punctul de plecare pentru tot ce face Mihai Dragomir. El spune povestea aşa: acum 10 ani, 7 tineri au călătorit timp de 9 zile între Braşov, Sibiu şi Sighişoara, au făcut poze bisericilor săseşti şi au descoperit istoria lor şi legendele brodate în jurul găurilor negre din istorie. După această expediţie au organizat o expoziţie foto la Biertan, de aici au mers la Sibiu cu fotografiile, apoi la Suceava şi tot aşa. Până astăzi expoziţia a ajuns la Londra, în Germania, Italia, Franţa şi multe locuri din România, iar respectivele fotografii pot fi acum găsite şi pe suport CD, alături de o hartă interactivă, informaţii şi legende din zona respectivă, simulări despre venirea saşilor şi construcţia bisericilor. Totul în 7 limbi.
Bisericile fortificate, cel mai important obiectiv turistic
În acest context şi pentru că fiecare lucru a decurs firesc dintr-altul, Mihai a decis că bisericile fortificate trebuie promovate cu adevărat. A obţinut o finanţare şi aşa Asociaţia Mioritics a deschis trei centre de informare turistică: la Sibiu în aprilie 2007, la Sighişoara în mai 2007 şi la Râşnov în 2009. Fiecare centru a crescut separat, cel din Sighişoara dezvoltându-se şi într-o agenţie locală de turism, pe fondul cererii mari de informaţii de cazare, biciclete, ghizi, hărţi etc. Efortul a fost şi el răsplătit, în zonă venind din ce în ce mai mulţi turişti.
Astăzi, la Sighişoara ajung 13.000-16.000 de turişti anual, din care 73% sunt străini, spune Mihai Dragomir. Cetatea medievală nu mai este, însă, pe primul loc în preferinţele celor care aleg zona Transilvaniei ca destinaţie de weekend sau de vacanţă. Mulţi se îndreaptă către Sibiu sau Râşnov, unde ajung 50.000 – 60.000 de turişti anual, dintre care 68% sunt români. Pe lista destinaţiilor un loc în top ocupă Alba Iulia şi, bineînţeles, satele săşeşti incluse în triunghiul Sighişoara-Sibiu-Braşov, mai ales că aici există 7 biserici fortificate care acum sunt situri UNESCO, în mare parte datorită muncii lui Mihai Dragomir.
Poate că cele mai cunoscute sunt Biertan şi Viscri (popularitatea fiind adusă de venirea Prinţului Charles al Marii Britanii în zonă), dar celelalte nu sunt deloc de neglijat, explică Mihai.
“Din punctul meu de vedere în zona Sibiu-Sighişoara lucrurile merg bine pentru că a fost şi un noroc legat de oamenii care activează în zonă: ong-uri, persoane private, investitori etc. Oameni de bună calitate au cumpărat case în zonă şi noi ne folosim de ei ca bune exemple de restaurare de case şi valorificare de produse locale. A apărut un nivel de servicii de foarte bună calitate, de 4-5 stele, deci se poate practica un turism mai elitist. Plus activităţi inedite cum ar fi vânătoarea de trufe”, spune Mihai.
Omul care sfinteşte locul
Fiindcă reporterul a fost în zona bisericilor fortificate în 2009, insist să aflu care este locul de suflet pentru Mihai Dragomir, pe care prima oară l-am întâlnit atunci, în casa unor italieni care au cumpărat mai multe clădiri vechi din Copşa Mare şi le-au transformat în pensiuni eco, dar cu servicii de foarte bună calitate.
“Locul de suflet? E greu de ales, mai ales că eu sunt legat de locuri prin oameni. O piatră nu spune nimic”, explică Mihai. Nominalizează, totuşi, satul Richiş, unde se simte ataşat de curatorul bisericii fortificate, Johann Schaas, un personaj de poveste, care din 2008 deschide biserica pentru turişti şi spune povestea ei, o parte istorie, o parte legendă.
“E clar că aici a fost o tragedie prin plecarea saşilor, care a lăsat urme, atât în felul în care este stratificată societatea, cât şi în viaţa culturală. Satele astea nu ştiu cine mai sunt acum, şi-au pierdut identitatea”, spune Mihai”.
Pe scurt Mihai Dragomir, omul care nu poate să se oprească. Plin de idei generoase, plin de dragoste sincera pentru valorile perene, pentru zidurile vorbitoare de limba tainica a istoriei milenare. El si faptele lui- lectie pentru altii.
Intrebat de autorii articolului daca s-a gandit vreodata sa emigreze, Mihai Dragomir a raspuns categoric: “Nu. Mi se pare că este atât de mult de lucru în ţara asta, că practic avem de făcut atât de multe lucruri, încât de ce aş pleca”.
Sursa foto: http://viitorulromaniei.ro/, watcher.ro