VACCINAREA. OBLIGATORIE SAU…NU?! (III)

images_foto_012018_VACCCCC

Continuăm azi seria articolelor pe tema vaccinării cu o serie de opinii și amendamente propuse la Legea Vaccinării, dar și cu opinia unui cadru medical care nu a fost, nu este și și nu va fi o voce nici în politică, nici în rândul I al opiniei publice din România, dar care, ca orice român, are dreptul la liberă exprimare.

 

Ana C. a lucrat o viață ca medic chimist în laboratoarele de analize medicale. Din 1969 până în 1980 a lucrat în București, apoi, pe unde adus-o viața, în țară, la laboratoarele mai multor spitale, apoi și în mediul privat, înainte dar și după ce s-a pensionat. Cum este de… înțeles, este și… mamă. La 29 de ani, a avut o fată. Acum, duce povara unei tragedii…

„Am fost cel mai fericit om când s-a născut Adriana. După 8 ani de căsnicie și… mari așteptări, în sfârșit, aveam și eu un copil. Era ca un îngeraș, chiar dacă era firăvioară, dar era o frumusețe. Bunu-său din partea bărbatului meu le-avea cu arta și a pictat-o de câteva ori, că nu mai putea de dragul ei. Logic, de când am născut-o, am vaccinat-o cu toate (de la antipoliomielitic la tot ce impunea vârsta) și am ținut scrict agenda parcursului medical. În afar de o ușoară anemie, care, poate era o moștenire de la mine, era robustă și nu a avut probleme mari de sănătate. Sigur, ca toți copii, mai făcea gâlci, mai făcea răceli, mai o otită… Nu am operat-o, însă, nici de amigdale, nici de polipi, nici de apendicită…a crescut, și în timp ce era studentă la Drept, s-a căsătorit, a avut și ea o fetiță, și au decis să plece definitiv în Australia. A avut acolo o prietenă care nu știu cum a reușit s-o convingă… În fine, au plecat acum vreo 27 de ani… acolo a ajuns să facă ceva acte de caritate și a ajuns prin tot soiul de sate depărtate, unde se adăposteau în corturi și intrau în colibele insalubre al băștinașilor. În fine… cert e că la un moment dat, m-am trezit cu scrisoare că e foarte rău că are febră mare și dureri de cap insuportabile, amețea și… până am reuși eu să plec acolo am găsi-o și cu vederea la un ochi distrusă. Era de nerecunoscut. după trei luni de când știam eu că e bine… Acolo, împreună cu soțul ei am făcut tot ce am putut, și abia dupa vreo 7 luni de eforturi și strâns bani (între timp am imputernicit pe cineva aici, să-mi vândă casa, eu nu mi aveam vreme și nici bani de drumuri prin lume), am reușit și am dus-o la o clinică în Melbourne. Acolo verdictul a fost fatal și… de necrezut: Poliomielită- o boală infecțioasă virală acută. Am avut un șoc, știind că ea a fost vaccinată când era mică. Știam și că în aproximativ 1% dintre cazuri virusul pătrunde însistemul nervos central, infectând și distrugând preferențial neuronii motori, având ca efect slăbiciune musculară și paralizie flască. În funcție de nervii implicați pot să apară diferite tipuri de paralizie. Poliomielita coloanei vertebrale este forma cea mai comună caracterizată prin paralizie asimetrică, care de cele mai multe ori implică picioarele. Poliomielita bulbară are ca efect slăbiciunea mușchilor care sunt inervați denervi cranieni . Boala a evoluat rapace. Parcă ne număra la toți zileel și lacrimile. Adriana devenise o păpușă pe care o mișcam de colo colo când spălam și îi primeneam așternuturile. Mânca tot mai greu, nu mai putea mesteca aa cum tebuie și chinul ăsta s-a prelungit un an și vreo 8 luni. A fost șocant cu atât mai mult că în general, boala asta nenorocită atacă mai cu seamă copiii. Ea atunci avea 23 de ani.și repet, aici, în țară, a fost vaccinată de toate cele. Și cu toate astea, a suferit cumplit și… s-a stins. Cineva mi-a spus atunci așa, la ureche cum ar veni că… înainte de 1989, cu toată strictețe ași rigorile care erau și pe care le știam bine, se făceau și mânării, numai ac să iasă planul…, că, vezi Doamne, s-ar fi putut ca vaccinurile alea, atunci, să fi fost apă de ploaie cu ceva ser… numai să se raportez evaccinările, să de a bine, chiar dacă nu erau doze disponibile sau erau cine știe ce probleme. Șincer, după atâta amar de suferință, nici nu știu ce să mai cred. Nu condamn pe nimeni. Nu aș putea. Dar că se făceau sau că s-or mai face lucruri neortodoxe… n-aș zice nu. Nu-i exclus, să zic, că al un moment dat o anume cantitate de vaccin sau medicamnte să aibă termen expirat sau cine știe. Nu sunt împotriva vaccinării! Numai că problema nu este una simplă. Este una complexă și trebuie abordată și analizată și explicată cu reponsabilitate de cel mai înalt grad. Mai bine explici și verifici de 10000 de ori… asta e umila mea părere…

*Demn de luat în seamă:

http://www.rapcea.ro/2017/09/27/amendamente-propuse-la-comisia-juridica-din-senat-de-asociatia-pentru-dialog-si-solidaritate-a-avocatilor-adsa-la-proiectul-de-lege-privind-vaccinarea-persoanelor-in-romania-l2162017/

 

*Mai jos găsiți câteva discursuri foarte bune din dezbaterea organizată la 

Camera Deputatilor, Comisia pentru sănătate:

 

Dr. Anca Nițulescu:

https://www.youtube.com/watch?v=UaU6XBKjfn4

 

Dr. Pavel Chirilă:

https://www.youtube.com/watch?v=HijNR9pxZHE

 

Deputat Varujan Vosganian:

https://www.youtube.com/watch?v=tYdoufhrRMU

 

Pompiliu Diplan (Alianța Părinților)

https://www.youtube.com/watch?v=V8MEM9Mo9js

 

Av. Mihai Rapcea:

https://www.youtube.com/watch?v=M-vNcZ1c2JI

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: