Crestinii ortodocsi pasesc in Saptamana Mare, pragul ce ne pregateste sa intampinam cum se cade Sfintele Sarbatori Pascale, nu inainte de a primi darul Deniilor si de a fi martori la Slujba celor 12 Evanghelii a ;a cea a Prohodului din Vinerea Neagra.
Iata, insa, cum arata acest timp simbolic si in egala masura incarcat de mesaje, in viziunea folcloristilor, dupa cum ne impartaseste un impatimit al traditiilor, dna Iulia Gorneanu:
Am intrat în Săptămâna Patimilor iar Calendarul Popular se află din nou sub semnul creștinismului mito-folcloric, dominat de sincretismul de netăgăduit al elementelor creștine și păgâne. Sunt șapte zile cosmice în care timpul se degradează progresiv, se întorc acasă sufletele morţilor, se închide Raiul iar Mântuitorul este trădat, chinuit şi ucis. După trei zile de haos şi întuneric, în care omenirea rămâne fără protecţie divină, se înfăptuiește miracolul Învierii Domnului, urmat de actele de purificare din Săptămâna Luminată. În toată această perioadă se fac sacrificii animale, se prepară alimente rituale, se aprind lumini, se crede că animalele vorbesc și comorile ard.
Ceea ce se cunoaște mai puțin este faptul că, la fel ca în cazul tuturor sărbătorilor de la noi, miracolul Învierii lui Iisus Hristos s-a suprapus peste rituri străvechi de renaştere şi reînviere, provocate de explozia de lumină şi viaţă din anotimpul cald. Astfel, momentul Pascal celebrează deopotrivă misterul creştin al Învierii Mântuitorului precum şi pe cel al regenerării naturii odată cu primăvara. Este un interval de timp în care are loc o sacralizare a spaţiului și a timpului. Casa, gospodăria, grădina sunt primenite şi împodobite în perioada prepascală, pentru a se încărca în Duminica Învierii cu noi valenţe spirituale.
Țăranii îi spun Săptămâna Mare și respectă toate cutumele impuse de cel mai intens timp festiv de peste an. În „Calendarele Poporului Român”, Antoaneta Olteanu susține ideea unei „adevărate Săptămâni Negre, demonizate prin excelență în întregul ei”, aducând nenumărate și convingătoare argumente mito-folclorice. La popul opus, etnologul Marcel Lapteș vorbește despre o săptămână miraculoasă și fastă în care se deschid cerurile iar Dumnezeu coboară pe o scară de ceară printre noi.
Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
In Martea Mare se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe langa casa.
Miercurea Mare este ultima zi in care se mai pot face treburi pe campsau se mai spala si calca. Din aceasta zi, se spune ca barbatii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.
Joia Mare este ultima zi in care se pomenesc mortii, iar femeile merg la biserica si impart colaci de post, vin, miere si fructe. Barbatii aprind focuri rituale in curti, pentru sufletele mortilor care se reintorc acasa. In dupa-amiaza acestei zile se fac copturile: painea, pasca si cozonacul.
In Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor se tine post negru, nu se face treaba sau mancare, unii se scalda in rauri pentru a fi sanatosi tot timpul anului si seara se merge la biserica pentru Prohod si trecerea pe sub Sfantul Aer.
In Sambata Mare, femeile pregatesc mielul sacrificat in aceasta zi, fac ultimele pregatiri pentru masa si scot hainele noi pentru Inviere. Seara se vopsesc ouale, daca nu s-au pregatit din Joia Mare, si se face un cos pentru biserica ce contine: oua rosii, pasca, cozonac, sare, ustoroi, friptura de miel etc.
Crestinii ortodocsi pasesc in Saptamana Mare, pragul ce ne pregateste sa intampinam cum se cade Sfintele Sarbatori Pascale, nu inainte de a primi darul Deniilor si de a fi martori la Slujba celor 12 Evanghelii a ;a cea a Prohodului din Vinerea Neagra.
Iata, insa, cum arata acest timp simbolic si in egala masura incarcat de mesaje, in viziunea folcloristilor, dupa cum ne impartaseste un impatimit al traditiilor, dna Iulia Gorneanu:
Am intrat în Săptămâna Patimilor iar Calendarul Popular se află din nou sub semnul creștinismului mito-folcloric, dominat de sincretismul de netăgăduit al elementelor creștine și păgâne. Sunt șapte zile cosmice în care timpul se degradează progresiv, se întorc acasă sufletele morţilor, se închide Raiul iar Mântuitorul este trădat, chinuit şi ucis. După trei zile de haos şi întuneric, în care omenirea rămâne fără protecţie divină, se înfăptuiește miracolul Învierii Domnului, urmat de actele de purificare din Săptămâna Luminată. În toată această perioadă se fac sacrificii animale, se prepară alimente rituale, se aprind lumini, se crede că animalele vorbesc și comorile ard.
Ceea ce se cunoaște mai puțin este faptul că, la fel ca în cazul tuturor sărbătorilor de la noi, miracolul Învierii lui Iisus Hristos s-a suprapus peste rituri străvechi de renaştere şi reînviere, provocate de explozia de lumină şi viaţă din anotimpul cald. Astfel, momentul Pascal celebrează deopotrivă misterul creştin al Învierii Mântuitorului precum şi pe cel al regenerării naturii odată cu primăvara. Este un interval de timp în care are loc o sacralizare a spaţiului și a timpului. Casa, gospodăria, grădina sunt primenite şi împodobite în perioada prepascală, pentru a se încărca în Duminica Învierii cu noi valenţe spirituale.
Țăranii îi spun Săptămâna Mare și respectă toate cutumele impuse de cel mai intens timp festiv de peste an. În „Calendarele Poporului Român”, Antoaneta Olteanu susține ideea unei „adevărate Săptămâni Negre, demonizate prin excelență în întregul ei”, aducând nenumărate și convingătoare argumente mito-folclorice. La popul opus, etnologul Marcel Lapteș vorbește despre o săptămână miraculoasă și fastă în care se deschid cerurile iar Dumnezeu coboară pe o scară de ceară printre noi.
Luni, se citește, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
In Martea Mare se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe langa casa.
Miercurea Mare este ultima zi in care se mai pot face treburi pe camp sau se mai spala si calca. Din aceasta zi, se spune ca barbatii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.
Joia Mare este ultima zi in care se pomenesc mortii, iar femeile merg la biserica si impart colaci de post, vin, miere si fructe. Barbatii aprind focuri rituale in curti, pentru sufletele mortilor care se reintorc acasa. In dupa-amiaza acestei zile se fac copturile: painea, pasca si cozonacul.
In Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor se tine post negru, nu se face treaba sau mancare, unii se scalda in rauri pentru a fi sanatosi tot timpul anului si seara se merge la biserica pentru Prohod si trecerea pe sub Sfantul Aer.
In Sambata Mare, femeile pregatesc mielul sacrificat in aceasta zi, fac ultimele pregatiri pentru masa si scot hainele noi pentru Inviere. Seara se vopsesc ouale, daca nu s-au pregatit din Joia Mare, si se face un cos pentru biserica ce contine: oua rosii, pasca, cozonac, sare, ustoroi, friptura de miel etc.
surse documentare: http://iuliagorneanu.ro/; ziare.com