Vulcani, în Sibiu? Da, la Hăşag!

O minune sălbatică. Un loc învolburat, neştiut de mulţi, nutrind legende, un loc unde pământul pare că scoate din adânc vorbe de duh. Pe care nimeni nu le înţelege…

Situat în lunca pârâului Visa, la sud de satul Haşag (atestat la 1263), trăieşte şi… nu prea, ascuns şi prea vag cunoscut un monument al naturii iscat de un fenomen geologic şi geomorfologic de interes ştiinţific, cu valoare peisagistică şi turistică, mai cu seamă datorită reliefului pseudovulcanic remodelat în timp. Prezenţa vulcanilor noroioşi în această zonă explică structura geologică şi existenţa masivului de sare din adânc prezentă pe o mare suprafaţă a Transilvaniei.

 

Vulcanii… fără noroc

La câţiva metri de calea ferată, pe drumul judeţean ce leagă Sibiul de Mediaş, în Hăşag (la câţiva paşi de Slimnic), aproape neştiuţi, se luptă cu o soartă mai puţin dreaptă decât fraţii lor de la Buzău- alţi vulcani noroioşi deveniţi, însă, obiectiv turistic. Nici sătenii din Loamneş nu mai ştiu prea multe despre ciudatele movile. Dar ştiu siguir că ceva „nu-i a cătării” pe meleagul acesta. „Înainte, vulcanii erau cunoscuţi de toata lumea. Vestiţi, ce mai! Păţania cu carul cu boi dispărut cândva în ochiul unui vulcan a rămas un fel de legendă locală, cu miez de adevăr. Bătrânii noştri îşi mai amintesc şi azi de acea zi. Lucrările agricole din anii ’80 au distrus, însă, mare parte din vulcani. Acum, doar unul mai aruncă bule de nămol, răzbunându-şi fârtaţii”, povesteşte o batrână din Loamneş, făcându-şi cruce, să n-o ajungă blestemul locului ciudat.

 

Gaz metan si noroi

Aria „vrăjită” care include cei câţiva vulcani se afla între Hăşag şi Mândra. Monument al naturii cu valoare geologică. Surprinzător, totuşi, acesta nu este cuprins în sistemul ariilor protejate din România, aşa cum ar fi firesc.

Demn de reţinut, prezenţa vulcanilor în acel loc se explică prin structura geologică particulară pe care o impune prezenţa sării în fundament. Din cauza presiunilor tectonice din timpul fazelor de cutare, sarea fiind plastica, a fost impinsa spre suprafata formând cute ce se întind de la Turda pâna la Ocna Sibiului. Falia creată exercită o presiune ce a avut ca rezultat formarea de fracturi prin care gazul metan iese la suprafaţa antrenând cu el apa sărată. Aceasta înmoaie marnele, transformându-le în noroi, care este împins afară. Noroiul acumulat a edificat conurile prin care mai iese şi acum apa. „Bolboroseala” se datorează gazului metan. În prezent, mai sunt vizibile doar câteva conuri vulcanice risipite. Puţine au rămas active. În rest… „fosile” ce par să fi adormit.

 

Acum, un soi de… stafii

Deşi reprezintă un fenomen natural, suprafaţa cu vulcani noroioşi de la Hăşag este prinsă în sfera activităţilor agricole. „Îmi amintesc că in 2000 am mers cu cineva la vulcani. Erau, încă, destul de activi. Am băgat în unul dintre ei un băţ de un metru jumatate. L-a înghiţit cu furie în câteva secunde”, îşi aminteşte un localnic. „Apăi, de movilele astea ştiu eu ca mai aruncă humă. Vara, însă, îi cam uscă vremea. Bolboroseşte mai mult atunci când plouă”. Vulcanul e acum tăcut. Un mic ochi de nămol cenuşiu ascunde eforturile gazului de a ieşi la suprafaţă. Slăbit, însă, fără forţa de altădată care aduna puzderie de copii împrejur. Acum, ca o stafie…duhneşte din când în când.

 

Legenda de la Hăşag

Vulcanii sunt pe cale de dispariţie, dar legenda lor trăieşte încă. Publicată de www.ziarulevenimentul.ro, legenda spune că, pe locul unde se află astăzi aceşti vulcani, trăia pe vremuri o ceată de căpcăuni şi prin aceste zone erau cele mai numeroase şi frumoase vite şi păşunile erau cele mai bune din ţinut. Fiind un loc aşa de bogat, a atras oamenii, care i-au alungat pe căpcăuni şi le-au luat animalele şi terenurile productive.

Căpcăunii alungaţi nu mai aveau loc pe pământ, de aceea au ales să trăiască în subteran, în miezul adânc al vulcanilor. Căpcăunii caută şi în ziua de azi să se răzbune pe oameni pentru nedreptatea făcută de aceştia, alungându-i de pe pământ şi furându-le ce aveau mai de preţ. De aceea, creaturile din subteran au făcut ochiuri, gropi cu noroi, în care noroiul şi apa fierb. În multe din aceste ochiuri apa se păstrează limpede şi potabilă, iar dacă vine vreun animal sau vreun om să o bea, ochiul se deschide şi înghite omul sau animalul şi nimeni nu-i mai poate salva din fundul pământului, unde devin hrană pentru creaturile înfometate şi cu o dorinţă mare de răzbunare. De aceea se spune şi în ziua de azi că nu este indicat să te apropii prea mult de aceste ochiuri. Dar animalele nu ştiu acest lucru multe dintre ele scufundându-se în aceste ochiuri mari cât roata unui car, fiind imposibil să se opună puterilor lor.

 

Ce spun geologii

#Arealul vulcanilor ocupă aproximativ 1 ha. Vulcanii sunt formaţi din trei coşuri, de mărimi diferite, cel mai mare având un diametru de 50 m şi o înălţime de 6-8 m. Din cauza presiunilor tectonice, sarea fiind plastică,a fost împinsă spre suprafaţa formând cute diapire. La nord de Hăşag se află o alta grupa de masive diapire care însă nu apar la suprafaţă,dar care determină o dislocaţie puternică. Prin fisurile formate la suprafaţa solului se elimină gazul metan care antrenează odată cu el o anumita cantitate de apa sărată care înmoaie marnele panonice, transformându-le în noroi care este împins afară. În prezent activitatea acestor vulcani in miniatura este inexistenta, dar potrivit specialiştilor pot exista oricând… surprize.

 

Până una alta, însă, Vulcanii Hăşagului, rămân adormiţi, cu un picior în uitare, cu altul în legendă. Un peisaj sălbatic şi blând deopotrivă, cumva selenar, cucerit de o linişte oarbă.

Oamenii din partea locului vorbesc şi despre un lac, zis  « al Dracului » situat între dealuri, apărut nu se ştie cum, în urmă cu câțiva ani, dar şi de mlaştinile în miniatură care apar ici-colo, în culturile oamenilor, unde noroiul bolboroseşte când şi când, apoi… dispare… „Ca-ntr-o făcătură”.

 

#Încă înainte mult de 1900, aici era în vogă o făbricuţă vestită de lămpi cu gaz. Căreia i s-a dus vestea. Aici, localnicii au trudit până la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, când a fabrica a fost închisă. Acum, unii dintre localnici colecţionează sau vând la mare preţ lămpile ce poată marca Hăşag.

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: