Zic si eu… pentru ca NU POT SA TAC!…

“Doctorii care îl îngrijesc pe Gabriel Cotabiţă au adunat toate datele obţinute în urma analizelor şi observaţiilor medicale din aceste două săptămâni în care pacientul a fost în comă şi s-au întrunit, în cursul zilei de joi, într-o comisie care, se pare, a dezbătut timp de câteva ore situaţia medicală a artistului.

Concluzia la care ar fi ajuns, ne spun surse din spital, a fost cât se poate de dură: pacientul ar fi în comă de gradul IV, adică o comă profundă depăşită, ceea ce înseamnă moarte cerebrală. Din cauza tulburării de ritm cardiac, creierul pacientului ar fi fost inundat cu sânge, iar şansele pentru revenirea la viaţă ar fi zero”, consemneaza libertatea.ro.

Porivit aceleiasi surse, Medicii au luat în calcul deconectarea pacientului de la aparate, care ar trebui să se întâmple duminică seara. Pentru această decizie este nevoie însă de acordul familiei”, a declarat o sursă apropiată comisiei medicale.

Din informaţiile existente, familia se opune vehement deconectării. Corect. Mai pe romaneste, mi se pare cumva, aberant (chiar si atunci cand situatia este extrem de grava) sa propui, sa ceri deconectarea unui pacient de la aparate, sub motivul ca nu sunt sanse. (sau poate ca… in spatele unei astfel de atitudini sunt costurile… despre care au inceput deja speculatiile).

Scriu aceste randuri in calitate de jurnalist si de om. Bunicul meu a fost medic pe front, director de spital zeci de ani, cu studii de specialitate si DOCTORAT in Italia,(titlu care nu i-a fost recunoscut niciodata in Romania), un mediccare nu a luat niciodata 2 lei si a trait intr-un apartament de bloc putin mai mare decat o garsoniera. Niciodata, insa, indiferent de situatie, nu a spus “gata”, nu sunt sanse, nu mai fac, m-am plictisit sau, cum s-ar zice, niciodata nu si-a trimis pacientii “la plimbare” sau pe lumea cealalta, stiind si motivand ca “nu mai sunt sanse”. Ceea ce citesc si, probabil cititi si voi mi se pare cumplit. Sau, ca sa fiu sincera, nu gasesc cuvinte. Nu condamn medicii. Nu ii pot judeca, pentru ca nu am pricep. Dar nici nu pot sa tac. Poate ca, inca, mai au vreme sa se razgandeasca! Sa nu il deconecteze pe artist. Sugestia, decizia deconecatrii echivaleaza cu o farza de genul… “doamnelor si domnilor, maine la ora X pacientul va muri”. Nu stiu de ce, dar mi se pare cumva necrestinesc.

Sa ma consolez cu idea ca traim, intr-adevar, in tara care te priveste cum mori. Bucuroasa ca mai produce o stire, 100…     

 

 

 

Sursa foto: libertatea.ro

 

 

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Ultimele articole: