Cumva, tot despre un centenar, „Centenarul Învățământului Textil Cisnădian” (1888 – 1988) …
Așa cum indică… documentele și… memoria orașului, anul acesta s-au împlinit 130 de ani…
Meseria de țesător pe meleagurile Cisnădiei, ca o nouă sursă de existenţă, a fost determinată de poziţia favorabilă a localității, înconjurată fiind de sate ca Răşinari, Orlat, Poiana, Jina, Sadu etc. ai căror locuitori se ocupau de creșterea oilor şi confecționarea manuală a „țoalelor, brâielor, dimiei, covoarelor…”
Cum aflăm de la dl Claudiu Alexandru Ciucă , primul document care atestă existenţa unei bresle a postăvarilor în Cisnădie datează din 1513, la 1540 ca breaslă atestată de „Obştea Saşilor”din Sibiu, iar abia în 1557, postăvarii Cisnădiei se eliberează de tutela forului superior a Sibiului, obținând aceleași drepturi cu aceștia.
File de istorie:
– În 1872 breslele din Transilvania sunt desfiinţate astfel ca postăvarii cisnădieni se organizează în „Asociația Postăvarilor”;
– 1880 in Cisnădie ia ființă prima întreprindere de torcătorie/ţesătorie/apretură care folosea forța aburului;
– 1896 aduce o noua transformare prin introducerea energiei electrice în Cisnădie;
– Tot in 1896 se inaugurează linia de cale ferată Sibiu-Cisnădie;
– Cisnădia se dezvoltă continuu, numărul făbricilor fiind în continuă creștere, anul 1944 numărând 99 de fabrici, împrăștiate pe toată raza orașului.
Moment meorabil: În acest context, la 3 IUNIE 1988 se deschid cursurile primei „Şcoli de Ţesut” din Cisnădie, la iniţiativa „Asociaţiei Postăvarilor”din Cisnădie, printre primele şcoli de profil din Europa, prima din vechea Ungarie, ulterior de pe actualul teritoriu al României, până la înfiinţarea Şcolii Superioare Textile din Bucureşti…
