„Florile dalbe, flori de măr -din cunoscutul refren al colindelor, Au următoarea explicație conform DEX 1998:
„DALB, -Ă, dalbi, -e, adj. 1. Alb, curat, imaculat. Fig. Neprihănit; gingaș, grațios. 2. Luminos, limpede; strălucitor. 3.Atrăgator, minunat. – De4 + alb. ”
Florile mărului sunt însă rareori de un alb imaculat, corespunzând mai degrabă descrierii din wikipedia: „white with a pink tinge that gradually fades”.
*Aş crede că expresia „florile dalbe” este tradusă exact prin „flori de măr”, acest „dalbe” conţinând, într-o formă coruptă, un vechi nume al mărului, derivat din PIE *abel- „măr” ( ca engl. apple , let. ābols. m.irl. aball etc. )
O altă posibilitate este ca „dalb” să fie înrudit cu alb. diell „Soare”, din PIE *dhel- „luminos”.
Ar mai fi derivatele PIE *dhal- „a înflori” – gr. thallos ( = tal ), Thalia (muza), alb. dal ( =a înmuguri ) , v.irl. duilesc ( o algă ).
„Daliana, fată dalbă” – personaj al unei colinde din Ţara Haţegului- ar putea avea numele etimologic legat de „dalb” ( posibil în cheia uneia din ultimele două ipoteze)”. (sursa hroderic.wordpress.com)
Pe de altă parte așa cum știm din cursurile minunatului profesor de Etnografie și Folclor de la Universitatea de Vest din Timișoara, Ioan Viorel Boldureanu, posibil ca fremecătoarea sintagmă florie dalbe, flori de măr, care împodobește atât de duios colindele, să grăiască, întrucâtva, despre obiceiul din unele sate unde de Sfântul Andrei sau de Sfântul Niclae se puneau crenguțe (3, 5 sau 7) într-un vas cu apă, în casă, spre a fi podoabă de sărbători și semn al purității, al primenirii, al sfințeniei. Adesea, la căldura focului din sobă, crenguțele înmugureau și chiar dădeau floare până de Crăciun sau până la Anul Nou…
