La vârsta la care majoritatea oamenilor aleg liniștea retragerii, un sibian continuă să bată drumurile Transilvaniei cu un reportofon în mână și cu aceeași curiozitate vie pe care o avea în tinerețe. Ioan Vulcan, în vârstă de 91 de ani, este recunoscut oficial drept cel mai vârstnic jurnalist aflat încă în activitate din România. Cu o carieră care se întinde pe parcursul a aproape șapte decenii, Vulcan a devenit o adevărată legendă a radioului public, transformându-și profesia într-un mod de viață pe care îl practică acum ca voluntar.
Povestea sa de viață, desprinsă parcă dintr-un roman de epocă, a fost adusă în atenția publicului de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, printr-o confesiune tulburătoare publicată pe rețelele de socializare. Născut în 1935, Ioan Vulcan a parcurs un drum sinuos: de la copilăria marcată de o sărăcie extremă și adolescența petrecută în minele de aur din Hunedoara, până la întâlnirile cu marii corifei ai literaturii române și deceniile petrecute la microfonul Radio România. Ca recunoaștere a acestei activități unice, autoritățile locale au anunțat demararea procedurilor pentru acordarea titlului de Cetățean de onoare al județului Sibiu.
De la opinci și minele de aur din Crișcior, la întâlnirile cu Arghezi și Sadoveanu
Născut la București, dar crescut în Agnita, Ioan Vulcan provine dintr-o familie extrem de modestă. „Tata și mama erau semianalfabeți, veneau dintr-un neam de neștiutori de carte și de fără pământ și vite”, își amintește jurnalistul. Copilăria i-a fost marcată de lipsuri severe, petrecând primii zece ani din viață încălțat doar în opinci. Foamea a fost o constantă a acelor ani: „Până la 15 ani am mâncat de cinci ori pe săturate, la câte o nuntă sau botez de prunci”, mărturisește nonagenarul.
Deși tatăl său plănuia să îl păstreze acasă pentru muncile câmpului, ambiția de a învăța l-a împins pe tânărul Vulcan să fugă la Sibiu în 1949 pentru a da examen la Grupul Școlar „Independența”. Deși admis fără loc, această încercare i-a deschis calea către Școala Profesională din Crișcior–Gura Barza (județul Hunedoara), unde s-a școlit ca miner căutător de aur și metale rare.
„Cred că și acum am în plămâni ceva praf de mină. N-am stat sub pământ prea mult, pentru că am revenit acasă, în Agnita”, afirmă Ioan Vulcan.
Ulterior, viața l-a purtat prin diverse roluri: instructor de pionieri, profesor suplinitor și bibliotecar. Trimiterea sa la București pentru specializare în biblioteconomie a marcat un moment de cotitură, având ocazia să îi cunoască personal pe Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu în cadrul unor serate literare. Tot în Capitală a fost coleg și prieten cu viitorul mare artist Alexandru Jula, alături de care a concurat la festivaluri de muzică ușoară.
Începuturile radiofoniei: Emisii cu magnetofonul de 50 de kilograme cărat în căruță
Cariera radiofonică a lui Ioan Vulcan a debutat în anul 1958, la Stația de Radioficare din Agnita, într-o perioadă în care localnicii ascultau emisiunile prin intermediul unor difuzoare simple fixate pe pereți sau prin șure, numite popular „măgăoaie”. Timp de o oră pe zi, în direct, Vulcan le vorbea locuitorilor de pe Valea Hârtibaciului despre știri locale, muzică și sfaturi medicale.
Calitățile sale vocale și flerul jurnalistic au atras atenția conducerii centrale a Radio România, fiind numit corespondent pentru județele Mureș și Harghita. Munca de teren de la acea vreme presupunea un efort fizic uriaș și o logistică rudimentară, dar plină de farmec.
„Primul magnetofon pe care l-am avut avea vreo 50 de kilograme. Îl căram, din loc în loc, cu căruța trasă de caii înhămați sau de vitele înjugate ale câte unui țăran cu care mă împrieteneam. Așa se făcea radio și gazetărie scrisă pe acele vremuri”, povestește cu umor Vulcan.
Jurnalistul a documentat inclusiv vizitele oficiale ale lui Nicolae Ceaușescu în regiune, rememorând anecdote savuroase din epocă, precum cea a unui președinte de CAP din Harghita care, din cauza stăpânirii precare a limbii române, i-a promis dictatorului că anul următor va face „o porcherie și mai mare” în sensul dezvoltării fermei de suine.
O moștenire culturală vie și recunoașterea comunității
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) încă din anul 1962, Ioan Vulcan s-a pensionat oficial în 1998, însă nu a abandonat nicio zi profesia. De 28 de ani, el își continuă activitatea ca voluntar, fără a fi remunerat, scriind reportaje pentru postul Antena Satelor, precum și pentru diverse publicații locale și naționale, semnând cu pseudonimul Ioan Vulcan-Agnițeanul.
Privind retrospectiv la transformările societății, jurnalistul remarcă o schimbare profundă în comportamentul oamenilor: „Atunci lumea nu se grăbea, avea timp de vorbă. De vreo 35 de ani, oamenii se grăbesc, nu mai au răbdare. Am ajuns să nu mai spunem adevărul despre noi”. Din fericire, pasiunea pentru undele radio a fost transmisă în familie, fiica sa, Carmen Vulcan, continuând tradiția numelui la Radio România Actualități.
De-a lungul anilor, activitatea sa a fost recompensată cu distincții majore:
„Marele Premiu” (2017) și trofeul „Credință și Loialitate” (2019) acordate de UZPR;
Titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Agnita;
„Diploma de Excelență” oferită de Radio România pentru șapte decenii de jurnalism public de calitate.
Ultimul act de recunoaștere urmează să vină din partea administrației județene. Președinta CJ Sibiu, Daniela Cîmpean, a confirmat că va înainta consilierilor județeni propunerea oficială de acordare a titlului de „Cetățean de onoare al județului Sibiu”, ca o reverență în fața unui om care a demonstrat că adevăratul aur nu se află în adâncurile pământului, ci în poveștile și sufletele oamenilor.
