Cuvinte prea putine si neputinta atat de mare…
Va cer iertare, dragi cititori, dragi prieteni. Din timp in timp, se-ntampla ceva care pare ca iti ia forta (nu vointa) de a mai face ceva. Nu din plictis sau nevoia (fireasca la urma urmelor) de odihna, ci pentru ca ceea ce se intampla in jur te amorteste. O amortire dureroase, de doliu, o stare care nu isi are ecou in cuvinte. Stai ore in sir in fata televizorului, asculti, te uiti si… plangi. Vrei sa faci ceva nu stii ce, iei decizii scurte, pripite si iti vine sa urli, la propriu. Te duci, apoi macar s adonezi sange, sa nu stai degeaba si aprinzi o lumanare… Si iar urli! De durere. Cand vezi in jurul tau moarte, chin, sperante intretaiate de tipete, oameni-eroi uneori nevazuti, haos, acuzatii, vinovati invizibili, neputinta… mai ales neputinta societatii de a se vindeca de coruptie si de mentalitatea aceea BOLNAVA si totodata ucigatoare-iata, a lui “merge si asa”.
Am fost de numeroase ori la morga (pentru diverse cazuri), am fost la explozii, la accidente, la incendii, am, facut garzi intregi, noaptea, cu echipaje de Urgente Majore de la Serviciul de Ambulanta (pentru a lua pulsul acestei activitati in slujba vietii)… Niciodata, insa, nu am vazut asa ceva. Simt, la distanta mirosul de fum si foc, simt o neliniste si o frica teribila. Ce ne mai asteapta? Ce mai urmeaza??? Este cumplit sa vezi cum un loc in care se asculta muzica OMOARA. Este cumplit sa urmaresti cum vin vesti despre moarte “pe banda rulanat”, este cumplit sa stai la usa unei Sali de operatii sa poti da o stire iar cand iese medical dinauntru nici chiar acesta sa nu fie in stare sa vorbeasca de cat de cutremurat este.
Va cer asadar iertare pentru toate stirile negre pe care vi le dau. Si pentru ca in aceste zile nu am putut si nu cred ca pot scrie despre lucruri vesele, care sa insenineze… pentru, ca la urma, si noi, jurnalistii suntem OAMENI. Si noi traim, si noi avem emotii. Si… Jurnalistii plang cateodata… dar cauta, cautam LUMINA! Lumina de care avem nevoie acum cu totii!
Vreau sa inchei, insa, cu speranta ca aceste flacari care NE ARD pe toti (sper) pe dinauntru ne vor trezi! Dar de-adevarat! Pentru ca suntem datori nu doar sa gasim vinovatii si sa ii facem sa plateasca, ci sa ERADICAM CAUZELE!
DUMNEZEU SA NE LUMINEZE PE TOTI!
Sursa foto: www.europafm.ro
