Paştile Blajinilor cade întotdeauna în ziua de luni din a doua săptămâna după Paști. Acestei sărbătorii stranii, despre care circulă nenumărate povești, i se mai spune Paștele Rohmanilor sau Mătcălăul. Mătcălăul e patronul fetelor care, în această zi se prind „mătcuțe”, adică surori de cruce. E închipuit ca frate mai mic al Paștelui, jumătate om și jumătate înger, frumos și nemuritor, pe care însă nu-l mai putem vedea din cauză că s-a spurcat lumea.
Așa cum susțin folcloriștii, se crede că în această zi sufletele morţilor se întorc acasă pentru a se ospăta, iar dacă cineva uită să le împartă de pomană, vin noaptea să ceară de mâncare. E ziua Blajinilor și trebuie respectată așa cum se cuvine. Blajinii sunt entități mito-folclorice despre care se povestește că trăiesc pe Tărâmul Celălalt, în Ostroavele Albe ale Apei Sâmbetei, râu mitic aflat la horatul dintre cele două lumi. Li se mai spune ragmani, rohmani sau rugmani și se crede că s-au întrupat din sufletele curate ale copiilor morți nebotezați sau că ar fi descendenți ai oamenilor primordiali, prezenți la facerea lumii. Singurul moment din an când oamenii pot comunica cu ei este cel pascal. Atunci, fetele „mari” și femeile „iertate” aruncă coji de ouă vopsite pe în râuri pentru ca, o săptămână mai târziu, să primească și ei vestea Învierii.
În poveștile populare, Blajinii sunt blânzi, înțelepți și pururi fericiți, nu cunosc războiul, răul, ura ori minciuna iar dacă lipești urechea de pământ, îi poți auzi cum se bucură de sărbătoare. Se spune că de Paștile lor se căsătoresc și, pentru a-și duce neamul, rămân împreună cu nevestele între 6 şi 30 de zile, trăind apoi numai în post și rugăciune.
Sărbătoarea Blajinilor a fost consemnată în aproape toate țările din sud-estul Europei, unii etnologi derivând denumirea de „rohmani” din cea a „brahmanilor” indieni și susținând originea indo-europeană a acesteia. (sursă documentare: http://iuliagorneanu.ro/)
Paștile Blajinilor este, potrivit credinței din străbuni, ziua în care nu ai voie să faci zgomot .
