E toata Romania-n jocul lor, de la ritualurile dacice pana la ritmurile ciobaniei de ieri si de azi… E Romania, in toata splendoarea ei, in inimile lor si-n pasul lor parca se-aud laolalta, fara a se tulbura unii pre altii, mioare, ciobani ori haiduci. Si oriunde sunt, in vechiul lor Rasinari, ori intr-alt sat, aievea li-i legenda si pasul, sub tricolor. Ii vezi, si taci si parca tot versul lui Goga si Cosbuc iti dau binete.
A fost atata joc si cant… Cate ceva din talcul lor
Imposibilitatea de a identifica cu certitudine natura etimologică a cuvântului căluş, a lăsat loc multor interpretări din partea cercetătorilor. După unii, cuvântul căluş este derivat din latinescul collusium, collusii, care înseamnă dans de grup/societate secretă, interpretare care ar apropia Căluşul de jocurile cetelor de feciori din Transilvania. După alţii, originea jocului Căluşarilor vine din Salile romane, un ritual executat de 12 Salii/Colissali, în timpul Idelor din luna mai. Dansul ritual al Salilor, condus de căpetenia lor, Vates (în româneşte – vătaf), este foarte asemănător Căluşului. Într-o altă interpretare, numele jocului reprezintă diminutivul cuvântului cal, animal asociat cu simbolismul fertilităţii şi/sau al războiului; în fine, cea de-a treia propunere, asociază căluşul cu bucata de lemn care amuţeşte vorbirea, ceea ce ar duce cu gândul la personajul mutului, nelipsit din grupul căluşarilor.
Fiind vorba de un obicei larg răspândit în Transilvania, Moldova, Muntenia şi Oltenia, Jocul Căluşului a cunoscut reprezentări diferite, în funcţie de specificul fiecărei regiuni în parte. Chiar şi numele acestuia a variat de la regiune la regiune: astfel, în Transilvania, era numit căluşer, în Mehedinţi crai, la populaţia aromână aruguciar iar exemplele pot continua. Cu toate acestea, căluşerul transilvănean şi căluşul din sud au, cu certitudine, o origine comună.
Încă din Evul Mediu, obiceiul Căluşului a uimit prin maiestria dansului şi frumusetea costumaţiei. Cea mai veche mărturie despre Jocul Calusarilor aparţine lui Dosza Daniel care a descris acest joc cu ocazia unui spectacol prilejuit de încoronarea principelui Sigismund Bathory al Transilvaniei, în anul 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia. O altă remarcă timpurie asupra Jocului Căluşului vine de la Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, text care vorbeşte despre frumuseţea şi puterea simbolică atribuită acestui joc: „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşezat la pământ, ei încep săriturile lor şi, la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă.”.
Costumul calusarilor
Asa cum sustin folcloristii, Ceata de Căluşari era formată dintr-un număr impar de persoane (de regulă, între 5 şi 13, numărul variind în funcţie de regiune sau ceată). Grupul era organizat ierarhic, fiind condus de către un vătaf (staret). De regulă, jucatorul cel mai iute de picior era ales vătaf. Odată ales, vătaful devenea un personaj sacru, respectat şi temut de către ceilalţi căluşari.
Potrivit www.transilpedia.ro , un alt personaj important care se individualiză de restul cetei de căluşari este „mutul”. Rolul acestuia este de a-i penaliza pe cei care greşesc, executând tot felul de gesturi comice, chiar obscene, ieşind în evidenţă şi prin faptul că este mascat, nu vorbeşte şi nu dansează. În unele regiuni este considerat adevărata căpetenie a Căluşului. Restul cetei este completat de căluşari, dansatori pricepuţi. După depunerea jurământului, căluşarii erau consideraţi personaje sacre şi erau obligaţi să respecte anumite regulile: nu aveau voie să întreţină relaţii sexuale, umblau doar câte doi, dormeau şi mâncau împreună pentru a nu fi loviţi de iele. Prin urmare, în perioada desfăşurării obiceiului, Călusarii vieţuiau împreună, izolaţi şi sub stricta supraveghere a Vătafului.
Datorită frumuseţei, încărcăturii simbolice şi importanţei sale deosebite în peisajul mondial, în anul 2005, ritualul Căluşului a fost declarat de către UNESCO capodoperă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii, alături de alte 43 de datini şi obiceiuri din lumea întreagă.
sursa foto: Ansamblul Caluserii Rasinari
