Când văd Crăciunul petrecut la… MALL, ori când îi aud pe unii înghesuindu-se cu copii cu tot să plece de Crăciun pe Coasta de Azur, în Turcia sau… la piramide, când văd reclamele cu Moş Crăciun în chip de pisoi pufos (drăgălaş, dar… necinstit!), pe ritmuri gen „Moşule, ce tânăr eşti”, îmi vâjâie şi mai tare în minte modernismul ăsta searbăd. Incomparabil cu liniştea şi aroma unui altădată, mai aproape de spiritul Crăciunului, deşi ATUNCI îl aşteptam pe.. Moş Gerilă…
Crăciunul era atunci când, înfăşurată în halatul gros cu pătrăţele al bunicului, bunica (educatoare de „rit vechi”), cu o mască uriaşă, preschimbându-şi glasul, făcea pe Moş Crăciun: luându-mă în braţe şi spunându-mi poezioare despre Crăciun.
Crăciunul era în seara aceea întunecată, când bunica mă punea să dorm mai devreme, ca apoi, să mă trezească brusc înţepătura soneriei care zbârnâia a emoţie, târziu, pe la 10 seara, vestindu-l pe Moş.
Crăciunul?! era atunci când, adunându-mi toată armata de jucării sub brad, la adăpost, mă înţepam în colţurile stelelor uriaşe, multicolore din instalaţia de luminat, ori dădeam uşor vânt vreunui clopoţel atârnat la vedere, cu tâlc: doar-doar l-o vedea Moşul, să vină mai iute!
Crăciunul era atunci când, pe 25, la prânz, eram nelipsită de la ziua celei mai bune prietene- Cristina, unde coafam păpuşi, călăream elefantul uriaş de pluş şi îngheţam pe balconul imens aşteptându-l pe domnul doctor (tatăl ei) venind în chip de Moş Crăciun, cu dulciuri alese.
Crăciunul: seara în care mâncam cele mai gustoase portocale învelite în hârtie roz transparentă şi îmi lipeam buzele şi copilăria de geometria unei bucăţele de zahăr candel ori de tortul de ciocolată făcut cu dichis de mama, în formă de fluture ori păpuşă.
Crăciunul?! Doamne, frumos mai era când o ascultam pe bunica spunându-mi poveşti fel şi fel- Turtiţa, Puf Alb şi Puf Negru, Cenuşăreasa şi, în limba franceză sau germană- Scufiţa roşie. Urma, apoi, „lecţia de colinde”- din acelea vechi, despre care credeam că le-a inventat bunica, pentru că pe atunci nu le difuzau la radio sau la tv.
Crăciunul era atunci când mă jucam în neştire şi, printre picături, făceam problemele de vacanţă din culegerea de „mate” sau scriam pagini în şir în caietul de lecturi suplimentare…
Crăciunul! Păpuşile, aranjate minuţios pe scăunelele albe, dichisite şi pe fotoliile roz de la mobila de jucărie. Maşinuţele şi pistolul cu capse mirosind a catran, indienii minusculi din plastic roşu, ronţăiţi, pe alocuri ca să văd ce gust au, tancul „Motormouse” şi steaua din mărgele sidefate aranjată în brăduţ.
În ajun, aranjând cu grijă colecţia de felicitări din toate timpurile, cu sclipici sau muzicale, pe rafturile bibliotecii sau sub brad.