Nu este prima dată când copiii din Capitală stau frumos la rând la… țesut. (căci hăt, în jos, la București, numai gadget-urile, mingea și cluburile dau târcoale copilăriei, adeseori arhi-informatizată și țintuită între termopanele unor școli sau grădinițe searbede, în care nici măcar Alunelul nu mai prinde viață!).
Ei bine, taberele pentru copii de pe Valea Avrigului au, musai, și o zi destinată acelui meștesug vechi -țesutul și „instalatiei fantastice” (dupa cum spunea acum cava vreme un puști, uitându-se la război ca la un robot din pelicule SF) . Și uite asa, dupa povestea prelucrarii firelor (cu incercat, pipait, mirat si admirat) războiul de țesut este întotdeauna atracția principală în Muzeul din Avrig. De ce? Pai, in primul rand ca nu e doar de privit, e de incercat, apoi fiindcă este o experienta sa vezi panza cum creste din lucrul tau. „Ce tare!”. Hm „e greu si nu e greu, da-i fantastic!”. În sala- atelier a muzeului, războiul Mariei Spiridon (vestită meșteră, Maria Spiridon a rămas în memeoria localnicilor drept creatoare de artă populară, fiind totodată și fondatoarea unei școli de țesut-cusut, care a dus faima artei țesutului din Țara Oltului până în S.U.A. și Canada) e încă viu și… pare un bunic pentru toți pruncii ce vor să-i afle tainele și… puterile! 
Iar custodele instituției, veșnic prietenă a copiilor, doamna Maria Grancea e oricând bucuroasă de așa îndemânatici și harnici oaspeți!
… Poate că vor duce cu ei mai departe, amintirea… Și cu alți ochi vor privi atunci când își vor întâlni bunicii ori cine știe unde vor mai vedea oameni (ca din alte vremi) îmbrăcați în ie, cioareci, leibăre, sau cătrințe… Și vor înțelege, atunci, că războiul de țesut a fost frate cu înaintașii lor și nu vreo… gogoriță din jocurile video.
